Cocktail tactil extravaganza

Imaginea roentgen
A unui abanos ce arde
Pana la capat in
Atomii firelor
De iarba...materia plange,
Matrice extravaganta!

Din punctul de vedere al lui Stanescu...ai scris un metapoem de al meu (LA UN COCTAIL), care mai figura ieri pe prima pagina :)
Oricum suntem diferite in acea coloana a infinitului poetic :) De ex.: eu am vrut sa fiu atinsa doar in masura in care acel cineva sa se convinga ca nu sunt o naluca :) Eu am rezerve, mereu stiu sa pun lucrurile la indoiala...(Si, nu pentru ca nu as fi sigura pe mine, dar...)

Lavinia, o astfel de poezie asteptam de la tine, chiar daca e loc de mai bine, in spirit esti aproape de poezia americana, profita de prezenta ta acolo, o astfel de experienta l-a ajutat pe Codrescu sa ajunga poet mare.
intre \"lumile dintre degete\" si \"blugii in care nu sta infipt\" e o distanta, un hau poetic pe care ca sa-l parcurgi nu e suficienta \"metatrecerea tactila\". sau s-ar putea ca intre cosmos( macro sau micro) si tzoale sa fie o relatie al carui temei sa nu-mi fie suficient de cunoscut. ar fi interesant de urmarit in literatura metaforele si imaginile care au un picior in univers si altul in lumea confectiilor. revenind la poemul tau, care e unul al proportiilor, esti aproape de imaginarul culturii indiene, unde micro si macro universul sunt intershanjabile.

Dominique: pana la urma cred ca doar titlul a iesit extravagant, in sinea ei poezia ramane de dragoste.Iar dragostea este si te face cum vrea ea.Multumesc pentru apreciere si pentru al cincilea simt.

Florin: sa fi fost oare un gand de-al meu inconstient, asta cu matricea?

Eram in trecere pe aici...

Silvica, fara suparare, cuvantul cocktail se gaseste pe toate gardurile, iar tu stii asta, nu ? Considera ca poezia s-ar putea numi doar \"Tactila\", multumesc pentru vizita, sa stii ca( dupa remarca) am citit si eu poezia ta. Cat despre Nichita...

Badita:intr-un fel m-am simtit magulita de interpretare, de parere, de faptul ca are greutate pentru mine.

Luminita: o sa duc carnetul de note la semnat, pot? Multumesc.

Michel: nu am auzit bataia la usa, mai treci.

Motzoaco, nu am fost afectata de asemanarea poemelor noastre ( in general, nu doar gratie cuvantului coctail din titlu, pe care eu l-am scris adaptat limbii romane), dar...am ramas muta de uimire. Ca sa vezi: poemul meu, publicat cu o zi inainte, nu avea nici un comentariu, pe cand al tau...
Nu, nu e invidie :)) Sa fii tu sanatoasa, plina de inspiratie si admiratie!
Te cred, te cred ca nu ai citit anterior, ca ziceam si eu \"atinge-ma\" :) Oricum, poemele noastre sint diferite ca expresie, idee si stil...Am fost, un pic, consternata, atat!

Silvia: am inteles( nu trebuie sa imi spui de doua ori !).Coincidente stranii sunt la tot pasul, nu?

am \"vinit\" tot ce-am avut
și tare mi-a mai plăcut.

acum mă clatin, alunec, fără vini
vin spre mine de pe garduri cârduri cârduri de pinguini
unul are o floare, o căsuță de chirpci, papucei de lâniță și o cănuță.

turnați-i vă rog un cocktail cam cât un vagon.
după, devine simpatic: vorbește peltic.

\"vin toata cu mirarea, cu floarea-soarelui,cu feribotul si poarta sarutului\"....aici esti chiar tu...mai incolo-i el cu blugii si mersul de pinguin...si-apoi o metatrecere tactila de-o clipa...mi-au placut si forma, si ideea...

am shi eu o intrebare de neshtiutoare in ale poeziei...tu de cate ori reciteshti o poezie dupa ce o scrii? sau de cate ori o \"refaci\" ?
io cred ca poezia e o stare de spirit...ceva ce trebuie venit din suflet...e sentiment pur...poate ma inshel...tu ce zici?

Lavinia,
O sa incerc sa iti raspund ca si cum mi-as vorbi mie in oglinda. In general nu refac poeziile din mai multe motive: timp, disipare de simtamant original- cel care a pus mana pe creion si a scris poezia cu mine si rau fac, poate, in felul acesta nu stiu daca am sanse sa evoluez.
Iar intrebarea aceea \" tu ce zici\"...eu credeam ca e evident, eu nu am altceva cu care sa scriu, nu am decat sufletul. Inseamna asta ca poezia trebuie sa fie pura? Asta nu stiu, poate imi raspunzi tu. Ma gandeam la diamant, ne place el cum se prezinta in stare pura?

De recitit le mai recitesc cateodata, tocmai in cautarea acelui fior original care m-a indemnat sa o scriu si care uneori se pierde.

tu te gadeshti la diamantul in stare pura...eu ma gandesc ma degraba la sentiment...unu sentiment cand incerci sa tz-l explici...sau mai ales sa-l explici altora...parca ishi pierde din valoarea initziala....nu crezi?
io cam asha vad poezia...proza ..sau tot ce inseamna arta facuta din suflet...ca sentiment in stare pura....nu-l corectezi, nu incerci sa-l explici...cine are urechi...aude shi singur...nu crezi?

Nu pot raspunde mai mult decat atat: cu ocazia comentariului tau am recitit poezia si crede-ma nu as schimba nimic.
Da, ai dreptate, cine are urechi, aude si singur.
Si poate nu ar trebui explicate poeziile aici. Cateodata comunicarea ajuta si ma refer aici la cumunicarea cu cititorul.

ma bucur ca suntem pe aceeashi lungime de unda...imi place la nebunie cum scrii...de asta te-am shi intrebat daca te mai uitzi peste poezii dupa ce le scrii...pentru ca eu nu am simtzit decat suflet in stare pura cand tzi-am citit poeziile...imi place...