silvia caloianu

Sisifica pare a fi \"imbracarea\" colturilor de munte, provocat de trecerea ta de la sentimentul in sfere la cel in cuburi! Apropo: dupa ce aflu ca iti este dor de sfere, poaezia ta nu ma mai incita cu nimic...Poate revezi formularea finalului, poate chiar de la sintagma \"prin aschii de tuburi\" ?

Am citit textul tău, text scris in același stil, inconfundabil pe poezie.ro (si, cred, nu numai), retrăind sentimentul, pe care tu îl trăiești acum atât de intens...
Am fost telereportată într-un trecut, în care mi-am auzit plângând sângele și am înțeles că nu e nimic mai magnific decât acea respiratie de îngeraș: perpetuarea lacrimilor mele optimiste...

Impreuna suntem mai usori in zbor :)(Sa ma auda Newton !!!)
Va multumesc: ma bucur mult ca v-a placut! Erau, de fapt, la indemana oricui, aceste versuri: eu doar am intins mana si le-am luat...stiti doar... :)

...Trecand pe aici, am vazut si eu acel nufar, rasfirat - si, nu de degetele oricui! - intr-un evantai de carne! Ce sa mai zic, cum sa mai zic ceva, acum, muta de admiratie???

Acelasi Liviu Nanu: osciland intre hazardul pasiunii si spectaculoasul realitatii incontestabile! Umorul? Intrevad o umbra de tristete - dinspre un fin si timid paravan improvizat intre \"da\" si \"nu\" - erijat intr-un fel de \"haz de necaz\": \"însă ea îmi vorbea de rețete cu ceapă / și de filozofii\".
M-a intrigat aprecierea anatomica a sanilor - \"jumatati\" :) si coacerea \"in draci\" :) Observam: femeia-de-vis-fruct-interzis nu e una oarecare, aeriana, dar una ce face filosofie cu aceeasi iscusinta cu care stie sa gateasca, inclusiv, sa faca traditionalii cozonaci!
Cat despre onoarea celui puternic din umbra, din ascunzis... Sa mai spuna si altii! :))

Nu prea am cuvinte...de emotie...
Calatoriile mele frecvente in Romania, cred ca au banalizat acest sentiment trait de tine, desi, de fiecare data, cand trec vama dincoace de Prut, mi se strange inima: numai sa nu... sa nu inchida \"puterile\" intr-o buna zi hotarul, sa nu apara alte restrictii, imi zic, sa nu fie asta ultima mea calatorie in Romania...
A fost emotionat, vamesule, sa citesc ceea ce ai observat, ce ai simtit tu...

Mi-a placut atmosfera simbolica a poemului tau, ma deruteaza, imi pare ca ar trebui sa schimibi prima fraza in care afirmi ne \"introduci\" in \"atmosfera fascinanta\" a incaperii. De ce nu masi sa decida altii, cititorul: e fascinanta sau nu? Altfel ar fi daca ai zice: Imi pare fascinanta\" sau \"fascinanta aceasta incapere: etc , in care sa nu impui gustul pt fum de tigara...ce putin. In rest: imi pare chiar un poem fff bun. Parerea mea: trebuie sa schimbi prima fraza...

Eu vad...doua poezii diferite aici...Incepand cu \"stelele nu-și mai încap în piele / fără tine\" e poezia care m-a emotionat mai mult, de fapt care m-a emotionat foarte mult prin noutatea expresiilor si prin multimea de imagini pe care le sugereaza acestea!

Felicitari! Imi place f. mult cum suna: \"Prozaice himere\"! Ard de curiozitate sa am si eu o carte: de dorit, cu autograf! Cum ar fi oare posibila lansarea cartii tale in cadrul cenaclului www.poezie.ro-Chisinau??? M-as bucura, desigur sa vii personal, precum si Oriana, cu lansarea cartii sale, altcineva, de cine nu stiu...!

M-am bucurat mult sa va aud! Sunteti bineveniti cu orice pareri vizavi de ceea ce comit pe aici! :) Multumiri !!!

Florin, am zis \"pe tabla NOASTRA de sah\", acolo unde luptau popoarele NOASTRE, lumile NOASTRE, deci...Nu-mi place ambiguiteatea insinuata de tine si nu pot renunta la sahul meu si la ideea ca uneori lasam - eu si \"vecinul meu\" de fereastra - jocul fara interes, pentru ca piesele NOASTRE nu mai au nimic de spus...nu ne exprima, pur si simplu!

Mor de invidie ca nu sunt demna si eu de un asemenea poem cu dedicatie! Mihai Leoveanu, mi-a placut mult acest poem si sa nu mă intrebi, să nu mă intrebe nimeni de ce, pentru că ar fi cam din aceleasi considerente, pe care le-am evocat in comentariul meu facut unui poem de-al amaradamindei (\"Anticearcan\").
Sa cred oare ce aud: \"cum va spuneam,
e o tendinta efemera\" ? :))

Ti-am tot traversat eu gandurile si, pana la urma, uite ca indraznesc sa-mi tip si eu tacerea: simt ca imi place cum scrii! Cred ca ai pasiunea scrisului! Nu mai ai cumva si alt cont pe acest site???
Cat sa astept, sa aflu? :)) Cred ca merita sa te citeasca mai multa lume! Sa vedem: ce zice?)

lasa tacerea
lasa cuvantul
sa ne decline
lumina si vantul
sa ne patrunda
raza si unda
sa ne salveze
culoarea amiezii
ca o salvare
ametitoare
ce nu dispare
ce ne mai are
cu indurare!

\"În lacrimi amare / Mi-am închis pleoapele\" , este expresia carei ar fi bine sa-i gasesti alternativa (mai putin banala). Stiu ca poti...Revin sa vad...
Imi place poemul! Imi pare la fel de proaspat si crud ca verdele simulat de catre iubita din poemul tau!
Am si eu, ca multa lume de pe aici, predilectia pentru verde...

\"...hai să umblăm creanga! Hai să ne înverzim în vânt, la mare, pe dig, să furăm miros de alge proaspete...\" (no_bo_dy). Ce vreau sa spun? Ca iti sta bine in poezie! Chiar daca scrii proza si, o scrii fff inspirat! Ai un stil aparte (am impresia ca incep a identifica unele stiluri pe site!), care oscileaza intre domeniul de experienta (\"Declaratie de dragoste\", Identitate\" etc)) si o poezie moderna (\"Spune-mi o poveste\", \"Unei pasari calatoare\" etc)
Enunturile \"regele mai incearca o rocada / lumea il crede\" facut in acest poem si cantecul de leagan al primariei din \"spune-mi o poveste\" releva, ca in poezia ta isi face loc, cu noi incercari expresive, printre lucrurile spuse anterior, \"Inventatorul dispozitivului de spart tăceri\". Tentatie riscanta, de altfel...

In acest poem vad gandurile in forma lor necenzurata - inregistrare video, cu sunet - si nu incerc sa le urmaresc scopul si finalitatea: traiesc doar atmosfera lor incitanta! Cine stie? Poate imi evoca firea? Poate ma surprind pe mine insami, navigand cu ochii printre lucruri, incercand sa trec \"intre suvitele lexicale o perie /
pasteurizata si nestemata (doar ca sa-mi ocup /
miscarile cu ceva)?
Imi place pana si indrazneala si siguranta cu care spui: \"cercurile tremurau sub bocancul meu incantatoriu VREAU sa se vada\". Ei, ce sa zic? In acest sens, inaintea ta, au facut altii revolutii in poezie! Si azi tu ai nu mai putin talent si curaj sa-i urmezi!

Silvia, sunt atata de placut surprinsa si impresionata si...bucuroasa pentru tine!
Te stiam \"rostogolindu-te\", in perimetrul site-ului, cu epigrame, lectura carora...chiar nu ma atragea!( Nu te supara: spun ce cred, nu sunt o fire fariseica!)Si, nu spun sa nu pierzi timpul cu epigramele, dar spun: scrie poezie! raman cititorul tau fidel!

Ca si in alte texte de ale tale, sesizez forta magnifica a cuvantului! Imi place cum jonglezi uneori semantica lui: de la incercarea de a-i pastra autonomia, la surpriza sintagmei in care se contamineaza, recirpoc, idei si culori.
Pamantul...noaptea...diva...eu...viata... sange...taiko...Sirtaki Bouzoukia... meritai mai mult...Armani...
Daca ratacirea e o cautare, cred ca te-ai gasit...in epicentru...

înoată mai departe - tu camarad norocos
înoată spre următorul mal
uite vezi insula acolo la orizont
uite acolo cresc arbori cu fructele dulci
inoata prin preajma și vei vedea
în arbori șerpii își așteaptă victimele

înoată mai departe - tu camarad voios
inoată spre următorul mal
uite vezi insula acolo la orizont
uite acolo se aprind zări luminoase
înoată prin preajmă și vei vedea
în paduri se dezlăntuieste focul

inoată mai departe - tu camarad victorios
inoată spre următorl mal
uite vezi insula acolo la orizont
uite acolo suflă un vânt răcoros
inoată prin preajmă și vei vedea
lângă ape vuiește inrăită furtuă

înoată mai departe - tu camarad zăpăcit
înoată spre următorul mal
uite vezi insula acolo la orizont
uite acolo licărește un roșu prețios
inoata prin preajma și vei vedea
este sângele roșu al urii

înoată mai departe - tu camarad jalnic
inoata să iesi din mare
uite colina roșie acolo la orizont
uite ea se deschide pentru tine
înoata într-acolo și vei vedea
soarele este atât de aproape -
încât îl poți atinge