Poezie
Rătăciri telurice
2 min lectură·
Mediu
Pământul
ne gustă
culorile
numindu-ne
câteodata piersici
Focul ne urcă
amintirea
spre ceruri
Apa rămâne mândră
De majoritatea ei
Din mine
Din tine
rămâne fierul
să ne împartă
câte puțin
din vremelnicia
lemnului
crescând
Noaptea
e numele unui anotimp renegat
redefinit astfel încât
să rămână loc de
dacă și numai dacă
în plăsmuiri neeuclidiene
cu geometrii variabile
și geamuri la miazăzi
așteptând
Diva
îmi șoptește la ureche
despre caii noștri de rasă
întinde mâna la sărutat
privește Meduza în ochi
își dă părul peste cap
se machiază strident
mă violează bestial
împărțind forța la frecvență
șoptind: iubește-mă
sunt mai mult decât
o creatură remarcabilă.
Pe biletul de adio
semnează jignitor de clar:
Eu
Viața
carbon
sudoare
oxigen
sâni
azot
coapse
hidrogen
spermă
sulf
și mult prea mult
Sânge
o pâine
o cană cu vin
o lamă
o apă
o gaură
o clipă
o privire
milioane
de fluturi
și viermi
Visa-te-aș dud cu frunze groase
Cu fructe negre și zemoase
Semnat: un vierme de mătase
Taiko
victoria se poate citi într-o singură piatră
credința se măsoară cu metrul de tâmplărie
lungimea
lățimea
înălțimea
adâncimea
cernoziomul
nisipul
preotul
bomboana
le port în buzunarul de la spate
Diva zâmbește lovind în pielea de șarpe
acrobatul
trapezul
cupola
zborul
nisipul
pregătesc sala, masa și dansul
din ultimul vis al toboșarului
Sirtaki Bouzoukia
Lovește
încet și sigur
lovește
Iubește
albastru și singur
Iubește
Privește
pierdută silabă
privește
S\'agapo
Străino mută
S\'agapo
Viața mea și-un cal maro
Viața mea și-un cal maro....
meritai mai mult
își spuneau două perechi
de mâini
încrucișate
pe piepturile
eroilor
Armani
îmi stă scris pe etichetă
vreau viața femeia și banii
Armani
mănânc
visez
Armani
să moară dușmanii
Armani
sunt
crucea
pământul
și anii
Visul e mort
l-am îmbrăcat în
Armani
Cuvânt urmând cuvânt născut-am o poveste
M-ascund după a fi și mint timid că sunt
Mă-nchin și sper ca într-o zi să urlu ESTE!
Iar între timp hrănesc pământul cu pământ.
084.739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Tudor Ciornei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 321
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 128
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Tudor Ciornei. “Rătăciri telurice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/45691/rataciri-teluriceComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IBDistincție acordată
IBIoana Bogdan✓Cum spunea si Arghezi, \"as vrea sa-L pipai si sa urlu: Este!\". Si el era asa, mai teluric. Foarte frumos, Nexus.
0
AA
Distincție acordată
focul largeste numai
caile-jgheaburi
si le atine
/Apa ramine mindra
De majoritatea ei
Dintru mine/
povestea suie
cararea suie
hruba galbuie
peste hodina
pe sub lumina
hei luna lina
capastru lin
brau alcalin
ceara si vin
limba de sfant
straluminand
clopot velur
sfesnic obscur
innodamant
miez de pamant.
caile-jgheaburi
si le atine
/Apa ramine mindra
De majoritatea ei
Dintru mine/
povestea suie
cararea suie
hruba galbuie
peste hodina
pe sub lumina
hei luna lina
capastru lin
brau alcalin
ceara si vin
limba de sfant
straluminand
clopot velur
sfesnic obscur
innodamant
miez de pamant.
0
ML
Distincție acordată
Mai intai te-ai ratacit pe pamant
l-ai impuns cu fruntea
apoi intr- o teapa de cuvant
ai urlat vestea
ca esti
ca sunt
pamantul asteapta si e bland
sa se intoarca in tine
sa se hraneasca
din noi
noi din cuvant
crucea asteapta o rastignire
( nu-ti uita costumul
Armani)
fericirea si banii
ia-le cu tine
l-ai impuns cu fruntea
apoi intr- o teapa de cuvant
ai urlat vestea
ca esti
ca sunt
pamantul asteapta si e bland
sa se intoarca in tine
sa se hraneasca
din noi
noi din cuvant
crucea asteapta o rastignire
( nu-ti uita costumul
Armani)
fericirea si banii
ia-le cu tine
0
SCDistincție acordată
Ca si in alte texte de ale tale, sesizez forta magnifica a cuvantului! Imi place cum jonglezi uneori semantica lui: de la incercarea de a-i pastra autonomia, la surpriza sintagmei in care se contamineaza, recirpoc, idei si culori.
Pamantul...noaptea...diva...eu...viata... sange...taiko...Sirtaki Bouzoukia... meritai mai mult...Armani...
Daca ratacirea e o cautare, cred ca te-ai gasit...in epicentru...
Pamantul...noaptea...diva...eu...viata... sange...taiko...Sirtaki Bouzoukia... meritai mai mult...Armani...
Daca ratacirea e o cautare, cred ca te-ai gasit...in epicentru...
0
MBDistincție acordată
Hmmm... ma intreb: daca ratacirile tale telurice sunt in halul asta de frumoase, cum or fi celelalte?!
Poema asta a ta imi da o senzatie tare filmica (nu c-ar fi neobisnuit la poemele tale), ceva in zona Decalogului...
Asta e, cine stie... cam cunoaste!
Poema asta a ta imi da o senzatie tare filmica (nu c-ar fi neobisnuit la poemele tale), ceva in zona Decalogului...
Asta e, cine stie... cam cunoaste!
0
DC
nu ma vreau pe-al lui talent
de gelos, da-n recidiva
cad vazand ca permanent
el e siluit de... diva.
de gelos, da-n recidiva
cad vazand ca permanent
el e siluit de... diva.
0
RCAm incercat ceva nou.
Nu stiu daca e nou in poezie (in sine ) pentru nu imi inchipui ca mai poate exista nou intr-o poezie care incetul cu incetul a inghitit ca un sarpe boa cam tot ce se defineste prin cuvintul viata (imi permit sa includ si moartea tot in capitolul acesta ).
Ma bucura feedback-ul pozitiv , asa cum ma bucura de obicei orice apreciere(cu +sau-) la adresa scrisului meu.
Am incercat sa unesc poeziile prin titluri fara sa fortez , lasindu-le totusi un spatiu de respiro.
Am ezitat la a introduce rima, despre reusita acestei combinatii as fi vrut sa aud mai multe pareri.
Oricum e ceva cu care (cred) nu prea se poate exagera.
Pentru mine sursa poeziei este foarte aproape de muzica, aceasta aducindu-ma in starea de gratie in care devii actorul ce joaca la capat de condei.
De aceea ati vazut Sirtaki sau Taiko (tobe japoneze pt cei care nu stiu)
Celor ce cunosc aceste ritmuri le sugerez sa le recompuna mental cind citesc bucatile respective.
Urmeaza citeva petreceri in Buddha Bar unde veti fiti invitatii mei.
dar asta e alta poveste...va multumesc , ma inclin iar celor care au comentat le dedic urmatoarea mea poezie.
care deocamdata e doar un Castel in Spania . Oricum titlul de proprietate conteaza , nu ?
Nu stiu daca e nou in poezie (in sine ) pentru nu imi inchipui ca mai poate exista nou intr-o poezie care incetul cu incetul a inghitit ca un sarpe boa cam tot ce se defineste prin cuvintul viata (imi permit sa includ si moartea tot in capitolul acesta ).
Ma bucura feedback-ul pozitiv , asa cum ma bucura de obicei orice apreciere(cu +sau-) la adresa scrisului meu.
Am incercat sa unesc poeziile prin titluri fara sa fortez , lasindu-le totusi un spatiu de respiro.
Am ezitat la a introduce rima, despre reusita acestei combinatii as fi vrut sa aud mai multe pareri.
Oricum e ceva cu care (cred) nu prea se poate exagera.
Pentru mine sursa poeziei este foarte aproape de muzica, aceasta aducindu-ma in starea de gratie in care devii actorul ce joaca la capat de condei.
De aceea ati vazut Sirtaki sau Taiko (tobe japoneze pt cei care nu stiu)
Celor ce cunosc aceste ritmuri le sugerez sa le recompuna mental cind citesc bucatile respective.
Urmeaza citeva petreceri in Buddha Bar unde veti fiti invitatii mei.
dar asta e alta poveste...va multumesc , ma inclin iar celor care au comentat le dedic urmatoarea mea poezie.
care deocamdata e doar un Castel in Spania . Oricum titlul de proprietate conteaza , nu ?
0