silvia caloianu

Sper sa te fi auzit acel OM :) Daca nu cumva te-ai adresat tie insati, in primul rand! M-ai impreisonat, desigur! Nu e putin, intr-adevar, daca \" inca mai poti privi natang / un rasarit\"! (Eu zic intr-un poem \" au nu-ti ajunge / ca soarele rasare / in fiecare dinineata / ca o surpriza\". Nu zic ca trebuie s ane multumim cu ce avem, sa nu tindem spre mai sus si mai mult, dar ca trebuie sa pretuim, da, sa stim sa pretuim, in primul rand, ceea ce avem...
Apropo: u as cauta un alt determinativ pentru \"umerii de om\", in loc de \"moi\"...
In rest, cred ca e un text care ar fi trebuit sa se bucure de mai multa atentie!

Intr-adevar: e un text care merita mai multa atentie! Mi-a placut deosebit expresia \"poate voi plange cu sampanie\", care suna si mai interesant, fiind succedata de ingenua cochetarie:
\"sau voi raspandi / o mica farama de vesnicie\"...Felicitari!

Frigul se odihneste si IN reptile nu doar PE reptile...
Daca esti contaminat de frig, nu cred ca te mai salveaza o ceasca fierbinte de cafea, nici foaia, nici pixul...Sper sa nu... :)
Dincolo de gluma: m-a impresionant discursul acestei poezii, \"am vizionat\" serialul si...am simtit senatia frigului \"aceluia\" \"așezat / acolo în straturi\"!
\"omul muncii\", care spui ca a rasturnat mesele, imi aminteste de acei \"oameni ai muncii\" ai lui Bulgakov, din \"Sobacie serdtze\", care pasesc pe covoarele medicului cu incaltamintea de noroi...Ce au ei cu tine? Le e frig si lor, la fel cum si tie: da, da...

Geta, ma plictisesc! Nu am voie sa glumesc? Cum aveai sa-mi citesti si tu poemul?:) Si, poate vreau sa stiu: a cui stea nu a fost din toata inima? :))

Ma revolt! :) Mi s-au \"aprins\" aici patru
stelute, dar langa titlu apar numai trei! Mi-a venit ideea sa atasez aici o poza si am observat... :)

Ultima strofa imi pare in plus. Asa imi pare. In rest: m-au captivat imaginile, in care iti derulezi aici subiectul, ti-am \"vazut\", cred, si unele ganduri...Te mai citesc!

Cioc-cioc! Nu e nimeni acasa...
Las si eu un gand, aici: despe cum e...din punctul de vedere al casei care ne-a pierdut si care inca ne va pierde...

Neisa, mie mi-a placut lucrarea asta a ta! M-am plimbat asa, ca printr-un oras, in care esti pentru prima data, dar ai certitudinea ca ai mai fost pe strazile lui, de parca...si zambetele de pe fetele oamenilor iti sunt cunoscute...etc. etc. etc...Eu m-am simtit bine in atmosfera visului acestuia, in fata \"pomului\" acestuia \"de Craciun\" :)
Ma deruteaza un pic titlul: se vede ca e dintr-o opera straina mie...ceea ce nu afecteaza insa perceptia poemului tau spus atat de impresionant, intr-o forma atat netraditionala :)
Cred ca trebuie sa corectezi cuvantul \"dupamiezi\"...

1.Neisa Conta, ce pot sa mai spun?:)
2.Irina, Daniel, eu nu vad chiar asa lucrurile, dupa cum le desenati voi, dar e firesc sa vada fiecare cititor ceva diferit in acest text, in conformitate cu trairile si interesele sale.
Va multumesc tuturor pentru atentie! Va mai astept!

Poezia aceasta o citesc a doua oara. Prima data, am citit-o,la fel, undeva pe internet si nu ma simt defel ignoranta din aceasta cauza. Sunt cineva din Chisinau, care a invatat limba romana din lecturi si, care, din lipsa de timp (nu am avut acces la carte romaneasca in copilarie si in adolescenta), nu si-a putut permite sa citeasca absolut tot ce i-a cazut sub mana...
Imi pare rau de ce disutii s-au purtat aici, cauzate de acel, care nu s-a sinchisit sa-si camufleze apucaturile unui baiat de cartier (\"batrane\", \"tata\") si, cred ca doar i s-a raspuns pe potriva. Cu toate ca...
Nu mi-a placut sa vad aici nici jocul de cuvinte \"Sexus, Nexus si Plexus:)\", pentru ca nu vad ce legatura ar avea cu intentia lui Nexus de a publica acest poem (scuze, Nexus, scuze, Bea3x, poate e o zona aparte...).
In ceea ce priveste personajul \"Perseu\", imi aminteste de capul unui dragon, care, fiind taiat, creste in alta parte, pe un alt suport, la fel de malefic: asa doar, ca sa dureze \"distractia\"...
Desi o mai am pe undeva, am mai \"salvat\" o data poezia aceasta: poate vreodata, citind cartile semnate de Radu Tudor Ciornei, imi voi aminti ca stiu si care era una dintre poeziile sale preferate, semnate de inaintasii sai...

Pe siteul acesta nu multe persoane publica poeme scrise intr-o asemenea maniera. Intereante metafore ai...te mai citesc, nu pot spune mai multe acum, cred ca sunt deja obosita, la aceasta ora...

Astept cu nerabdare sa ne vedem, mai intai la Craiova, la lansarea cartii lui Filip, dupa care, desigur si la Iasi! dar, cred ca sunt deja in lista aceea cu participanti! :)

Ei, nu cred eu ca ai fi chiar un client permanent al Clubului Amiral, dar poemul mi-a placut mult! Se vede ca esti \"acasa\" in poezie, se vede bine de la distanta! Daca nu esti cunoscutul poet Nicolae Popa...esti cineva cu o \"pană\" la fel de sigura! :)
Daca intri vreodata in blocul unde pe stanga e afisata reclama barului Amiral, iar pe centru a \"Librariei din holl\", intra sa ma vizitezi: usa mea e langa usa editurii \"Cartier\"!

Cand ati sti cat de mult m-a bucurat receptivitatea voastraaaaa! Va multumesc! Va citesc si eu!

Culmea! Dictionar de limba ingereasca! Ce mi-a placuuuuut!
Dar, e trist poemul...De parca nu e al tau, unde , de obicei, tristetea e camuflata frumos, dupa cortina cu zambete pe fata!
Spune-i ingerului tau - metaforic vorbind, in limba poemului tau! - ca se supara lumea pe el, cand te vede atat de trist, pe tine, Liviu Nanu!

Multumesc tuturor! M-ati emotionat...Va mai astept, va citesc si eu!

Imprresia mea e aceea, din noaptea trecuta, de la prima lectura: e un poem perfect, poem care trezeste fiori sublimi, uimind frumos si prin noutatea expresiv-imagistica...Felicitari!

Imi lace mult poemul tau, mi-a antrenat placut imaginatia dar, crede-ma, exceptand bucata asta:

\"Si am sta unul langa altul
o ora sau poate patru...
Nici noi nu am stii, nici
noi nu am stii...
Sprijinindu-ne umar in umar
si fir de par in fir de par...\"

Daca ceea ce am scris aici, la pareri, pare incoerent si eu sunt una dintre \"fiere si ochi rosii\", rog sa-mi anulati acest text. Daca m-ati auzit, Radu Tudor Ciornei, Va multumesc. Voi incerca sa-mi limitez si mai mult cercul autorilor cu care pot sa comunic nestingherit pe poezie.ro.

De ce chiar atat de trist? NU, nu lasa oasele sa-ti planga: aceea nu e lacrima, de fapt, ci e creta in care frunzele isi au incifrate fosnetul primaverilor...