silvia caloianu

Eu cred ca ar suna super fara ultimile doua ransuri, sa se termine meajul cu \"iar noi tot nu pricepem\"...Ce zici?
Altceva: parca as incerca si eu sa zambesc, nu stiu insa daca e zambetul meu!:)

Mi-a placut fff mult! Sa admitem, pur si simplu, ca scrisul tau se integreza cu precizie uimitoare in tiparele consacrate ale gustului meu! :)
Iti sugerez sa faci o mica reamniere in expresia \"Că de fapt nici acest lucru / Nu are nici o importanță…\", ai scris in graba sau...Nu iti suna mai bine in context: \"nu are VREO importanta\"?

Mi-a placut! Mai vreau, nu citesc epigramele :(
Asa ti-as mai afisa o stea, dar... :))

Liviu Dascalu, tu poti sa scrii asa? Uimeste-ma, cel putin, cu un poem ca acesta...Pe mine nu m-au convins acuzatiile tale. Sunt interesante in contextul diversitatilor de opinii, chiar...distractive, ca intotdeauna.

Iți multumesc, Dan, de sinceritate. Atat. Nu stiu de ce nu ai inspiratia asta - nici tu, nici altii - nicaieri in alta parte, decat acolo unde semnez eu. Revizuieste-ti stelele tale: ata primite, cat si oferite. Si nu numai tu...Si, daca faci parte din comisie (mai stiu?) urgenteaza sa mi se retraga nivelul, nu ma mai tachina fara suport. Pentru ca nu mi se pare parerea ta una cu suport de exegeza.

Impresionanta parabola, impresionanta expunere poetica, in masura sa captiveze din chiar debutul poemului. Dintii ascutiti si negri ai grilajului, pe de o parte si pamantul primitor (la fel de \"negru\" si \"reavan\"), pe de alta parte, ne sugereaza un circuit inchis, o siguranta definitorie a situatiei de interdictie. Expresiile metaforice succesoare ne dezvolta cu precizie supozitia in cauza, prezentand in acest sens un suport emotionant. De exemplu, imi apre originala si profunda idea de a compara gratiile grilajului cu un pieptene pentru...ganduri. La fel, ridicarea grilajului deasupra lucrurilor marunte: \"Pentru ele e ceva prea mare ca să existe\"...Dincolo de barajul care se impune respectat, e gradina ravnita. Sau, care isi impune, si ea, respectul prin afisarea intangibilitatii?
Cred ca e o poezie ce merita mai multi cititori.

Tuturor: nu pot sa va spun decat ca mi-a facut placere sa va aud! A fost si distractiv, si induiosator si...chiar nu mia am cuvinte! :)
Elia, nu e complicat,sa inserezi imagini, pe mine m-a invatat Neisa si, imi amintesc, se intampla sa nu reusesc si sa nu inteleg unde am gresit :), de aceea, cred, e mai bine daca ai veni, sa-ti explic, pe YM (ID = silvicatadiva), sau imi lasi emailul tau.

Te-am remarcat: am avut o intuitie, de cand am vazut ca ti-ai creat contul :). Te citesc cu placere, voi fi printre cititorii tai permanenti...

Nu mi s-a mai intamplat. Am avut un sentiment foarte ciudat, o neliniste, un gust amar - de parca m-as vedea intr-o poza in care fumez! - din cauza careia nu puteam adormi: titlul aceasta! :(

Cosmin, Eugen! Chiar nu va inteleg! Eu am spus doar ca pot renunta la acest titlu, care nu are nimic comun cu ce a scris Ion Creanga sau cu ce ar vrea sa scrie, eventual, altcineva! Si chiar nu ma intereseaza SUBTEXTELE - in masura in care ar putea fi - la acest capitol. Si, nici sa ma supar nu am de ce. etc, etc, etc :)

Orice vei scrie, te va reprezenta si, daca nu iti concepi altfel creatia, decat cu un asemenea titlu, de ce nu as renunta: in cazul meu, nu pare a fi esential, sa fi fost chiar...nu vad de ce nu? Nu stiu ce am obtinut, avand un text cu acest tilu, nu stiu ce as pierde...

Cosmin, cred ca nu trebuie sa renunti: cuvintele sunt comune. Eu nu am gandit acest titlu. Putea fi \"apanajul zeilor\"...sau \"imi era dor\"...Hai asa: daca tu publici un poem cu titlul \"poemul poemelor\", eu schimb titlul textului meu. Promit!

Alma, nu banuiam sa nu-ti ajunga imaginatie :D

In comentariul meu anterior,
1. Randul 7 (de sus)in loc de \"nunate simbolice\" a se citi: \"nuante simbolice\"
2. Radul 4 (de jos), in loc de \"ma derutat\", a se citi \"m-a derutat\".

Eugen, am corectat, multumesc si sper sa-ti dai seama, cand te mai \"impiedici\" de asemenea cazuri, ca e vorba de greseli de tastare.
In ce priveste expresia \"voci drogante\", chiar nu stiu ce te deruteaza! :)
octombrie, gurile rele spun ca stii deja cum sa inserezi pozele pe site :)
Va citesc si eu.

Pare un discurs poetic avand o fina tenta epistolara (neexagerat pare si acel \"te iubesc\", din final), cu incitante implicatii metaforice, cum ar fi, sa luam arbitrar, deductia ce deconspira cauza unui inevitabil seism sentimental \"niciodata nu mi-a fost mai frica de cutremurul / din inima ta decat atunci cand ti-ai scos / un ochi pentru a-mi arata ca vederea vine / mai mult din tine decat din ei\", expresie antecedata de un enunt, ludic, la prima vedere, dar care, banuiesc, comporta nunate simbolice.
Suportul ideatic al textului consider ca e bucuria rezonarii spirituale in altcineva, cu titlu de \"singular\", \"cum nu mai e nimeni\": \"mi-a soptit ca tu si cu mine / avem acelasi nume, desi mai multe pasari au / raspuns cand le-am strigat cum te strigam pe tine\"...
Atrage atentia si o nuantare ceva mai fortata a discursului in tinuta sa lejera - la capitolul ironie - si aici am in vedere aluziva expresie vizavi de dictonul latin.
In ce priveste semnificatia \"trenului\", ii putem gasi cateva interpretari, din care ar deriva sau nu si explicatia acestui gand incifrat: \"pentru ca / altfel nu am apuca niciodata sa ne aruncam / in fata aceluiasi tren\". Chiar daca \"aruncatul in fata trenului\" sugereaza in primul rand \"solutia\" \"in lipsa de solutii\" (de ex. \"Anna Karenina\", Tolstoy), sa admitem ca, mai curand, e vorba de o sincronizare in timp a evenimentului \"dragoste\", in care \"moartea\" va simboliza desprinderea de trecut, pentru un nou inceput...
Sa nu uit: ma derutat \"balconului ce / de multe ori ne-a servit drept mama si tata\", desi...
Cred ca e o lucrare artistica ce merita mai multa atentie.
De altfel, in general te citesc cu placere...

Moartea-institutie...Pentru mine e ceva nou in poezie, cel putin, nu imi amintesc sa fi auzit mai inainte. Sunt impresionata de fiecare idee, expresie...Da, desigur, numai tu, tu insuti iti vei gasi modalitatea de a te salva, e ceea ce nu va mai reusi nici unui inger \"cu sila\"... Sunt convinsa.
Te-am citit zilele astea de mai multe ori...

Daca nu ma insel, e prima impresie aici, la unul dintre textele mele, semnata de Ioan Bancila si eu asa tarziu reactionez! Am uitat, sa spun mai sus ca ma bucur sa te stiu cititorul meu - macar din cand in cand! - si ca te citesc si eu...

Alma, lasa-ma, te roog, sa oscilez macar in forme :)) uite de azi iar incep cura de slabire, nu ma face sa rad!:))))

Florian, sa inteleg ca te-ai plictisit de poemele mele si doar atunci cand intri mai rar, simti o foame de lup, ai vedenii de sufragerii si, doar atunci, in cazul in care gasesti in textele mele ceva LUDIC (dezbracate de metafora, cum zici), si daca iti par si frumoase inca, adica doar atunci am scris si eu ceva cat de cat cu tenta de poezie? :))