râdeam de ceasurile bocitoare

Nu mai stiu \"temperamentul dansului interminabil de adio\" in clepsidra ce ne ruga de fiecare data sa intoarcem \"timpul unul cu altul\", obosita de glume ca \"o firidă albă
bună de păstrat inima celuilalt\"...\"eram și eu pe undeva pe acolo\" pentru ca spuneai...si poate de aceea au innebunit salcamii ceasurilor bocitoare...frumos Silvia...:)

Ce mi-a placut:
\"râdeam de ceasurile bocitoare\"
\"râsul nu era decât o imperceptibilă rostogolire pe tâmplele sticlei\"

Nu pot spune ce nu mi-a placut, e o usoara confuzie pe undeva, o sa o recitesc maine.

cat de frumos e sufletul tau...seamana cu toamna asta albastra...nu stiu de ce o vad eu albastra...poate din cauza marii, poate din cauza cerului...imi place cum scrii, si scrii bine...felicitari...m-ai uimit in aceste doua poezii...parca incep sa-mi placa la superlativ si poeziile poeteselor...le citeam, imi placeau...dar ot fugeam la Minulescu, la Blaga, la Sorescu, la poeti.. prin poeziile astea pot spune ca rasare soarele si pe strada Poeteselor. Felicitari...

1.Florine, m-am tot gandit la metafora ta cu \"salcamii ceasurilor\" si inca \"bocitoare\"...nu i-am mai dat de capat! :)
2. Geta, asteptam sa-mi spui cam ce ti-a parut confuz si ce foarte clar in poemul acesta :)
Ca intotdeauna: bucuroasa de oaspeti!

Am recitit, of, nu era confuzie, abia acum mi-am dat seama, era o stare muta (a mea), plecata dintr-o firida alba, o masurare a propriilor ceasuri bocitoare. Pe care tu ai stiut sa le rostogolesti in litere. Multumesc.