închide ochii

Ca un cantec de leagan pentru un el...
Mie mi-e ramas fixat versul ala:

\"atat cat sa crezi ca nu ma apropii\"

ca si cum dupa inchiderea ochilor ar urma ceva ce nici un cititor n-ar putea banui, ci doar imagina si imagina...si de aceea e plina de poezie poezia ta...ca te tot lasa si lasa sa patrunzi si sa te minti si sa nu sti totusi mai nimic...

Cred ca ultima repetare a \"inchide ochii2 nu mai este necesara. Caci strofa ce precede are substanta necesara pentru a te lasa prada visului.

Actiunea mistica aici este \"a inchide ochii\".Prin ea se separa doua spatii, neizomorfe, cu trairi care nu sunt compatibile, cu gesturi care sunt antagoniste.In care voi trai? Aici sau acolo? Voi face un gest obisnuit, sau voi muri in tine? Voi ramane in strafundurile marii, sau voi veni aproape? Tu ce crezi? ...Tu nu trebuie sa crezi...Trebuie doar sa inchizi ochii...

te preumbli prin atemporalitate, încerci o stare ciudată de frustrare - învinsă fiind (?) - dar respecți tradiția basmului, dăruindu-te Nordicului și abandonându-l, rămânând totuși mereu cu el într-un plan paralel, vizibil doar prin închiderea ochilor...tipic s(S)irenei:)
mi-a plăcut.

E un poem destul de slabut in viziunea mea. Acel doar repetat aiurea nu face decat sa enerveze pierzandu-si accentele. La fel de excesiva pare si repetarea inchide ochii fara a sugera obsesivul durerii de dincolo de pleoape. Mda! Destul de naiva expunerea. Am incercat sa privesc altfel incercarea ta si a iesit asta:

OCHII

Închide ochii
furișată ai să mă vezi în albastrul somnului
voi fi una, marea ultragiată de milenii învinse
cu trup de apă, sirenă

Închide ochii
mă voi plia punte în sincopele dorului
voi fi una, întâmplarea ta cea neînțeleasă
diluviul uitării, aversă

Închide ochii
mă voi lăsa zburată himeră a timpului tău
voi fi una, albu de doliu al păsărilor alpine
piatra din piept, străine


Atât cât să mor
tu doar închide ochii

Micel,ma bucur sa stiu ca-mi citesti textele...tu, care scrii atat de bine! Eu...asa am simtit in acel moment de aseara, asa am scris...e un text, in care ma vad emotiva si ma urasc de asta :)
Raoul Savos,da, asa e, ma intreb uneori: \"voi face un gest obisnuit, sau voi muri in tine?\"
Ioan Ravel, da, e o stare ciudata :)
Filip...eu zic sa mai prefaci un pic poemul, sa fie de la pers. I masculin, sau de la pers. II femini si...sa o publici! Acolo esti tu! Construiesc si eu uneori, dar textul de ieri a curs pur si simplu din mine (mai mare ciuda de cata emotie si cascada sonora!...) :( Asta e! :))