Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

eu știu cum va fi

("semne distinctive", ed. "Anotimp", Oradea, 1996)

1 min lectură·
Mediu
eu știu cum va fi
când se va desprinde sufletul de trup
va fi ca acum
sângele va continua să mă doară
în alte făpturi
care nu vor întarzia mai întâi
să își plângă apariția pe lume
voi învăța să urc
prin capilare friabile
spre fotonii jucăuși
în agonia celor patru anotimpuri
apoi va urma somnul de lehuză
cu visele obosite
retrase în golfuri de întuneric
10.04.03
054.516
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
67
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “eu știu cum va fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/40989/eu-stiu-cum-va-fi

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ion-nimerencuINIon Nimerencu
Bravo, Silvia! Pentru inceput vreau sa-ti spun ca m-ai convins, totusi, astept mult mai multe de la tine!
Dupa parerea mea, primul vers nu trebuia sa fie cu majuscula, in rest, cititorului nu-i ramane decat sa inteleaga poezia...
\"sa ma mor/ e ca si cum/ as sparge toate zidurile din jur/ si as uita/ ca inima mea/ isi creste radacinile in mine\", cam asa imi imaginam eu actul mortii...
Promiti multe, am sa mai trec pe la tine!

Cu mult respect
Niculescu!!

P.s: sper sa nu-mi zica nimeni nimic ca i-am dat o stea unei compatrioate, pentru inceput, merita!
0
@alina-manoleAMAlina Manole
Stiam ca va fi superb urcusul spre agonia celor patru anotimpuri.

Suberb...

Si o stea alba, mare, de la mine, din suflet!
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Pentru Niculescu : sper ca nu te-ai supus unui risc prea mare ! Atata poezie buna pe acest site, incat nu cred sa observe cineva o steluta mai putin meritata ! Acum am bataie de cap: cu ce te-as mai putea uimi oare?:) Sa vad...
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
draga Alma! se vede ca ai un suflet mare, plin de stele albe ! Multumesc!
0
@dan-tristianDTdan tristian
de la un \"debut in albastru\" la contemplarea oarecum cinica a salasluirii in una din cele doua stari ale dualitatii umane zborul tau de pescarus descrie mirabil chimia unei despartiri. am ametit! m-a ametit acest poem al contopirii cu intunericul lipsit de constiinta sau al contopirii cu o constiinta tacuta-n lipsirea ei de intuneric... superb! ma-nclin!
0