pa

te citez:
\"[...
cineva să-mi întindă o mână plină de furnici în toate ușile
așa
ca să mă-ntreb
oare la ce se așteaptă pe toate continentele mele

spuneam că s-au umplut vitrinele cu morți
trimit un coafor
o manichiuristă
învăț cum să-și șteargă pământul pe buze cu mâneca hainei de porțelan
demonstrez până rămân fără gură

dădeai din cap
vrei să dormi

însemna că ar putea urma sau nu]\"

PA!

Realizări deosebite din punctul meu de vedere:

îi învăț cum să își șteargă pământul de pe buze
cu mâneca hainei de porțelan

după care cineva să îmi întindă câte o mână
plină de furnici

un poem cu trimiteri spre alte incifrări de gânduri și sentimente, un poem mulat ușor pe trupul autoarei, poem ce poate fi destinat doar unei singure persoane ( ma refer la individualitatea fiecărui cititor) dacă reușește să treacă dincolo de cuvinte și să le dea noi sensuri.

Adrian, Maria, m-am bucurat sa va aud (chiar daca am tacut...). Vreau sa recunosc: pana acum cateva minute, strofa a doua putea sugera lucruri neintentionate. cred ca am pus punctele pe \"i\", adaugand aceste randuri:

\"adică iarăși trebuie să pleci
subit
înhămat la pianele acelea subterane\"