Poezie
kakoy u vas krasivii natur mort
"narcotango" (ed. Vinea, 2013)
1 min lectură·
Mediu
mă enervează mărul cu pielea bine întinsă peste viermii săi
tace rigid
că și cum nimic nu i se întâmplă
în tabloul cu flori de munte și fructe
mama toarnă ceaiul verde în cești fără să observe
știi vecina ori de câte ori vine zice kakoy u vas krasivii natur mort
îmi pun gheață în ceai și probez un zâmbet
aproape credibil adică da ce frumos
inclusiv îmi fac să zâmbească ochii
pentru că mama întotdeauna e atentă la detalii
într-adevăr
какой у вас красивый натюрморт
îmi spun și continui să zâmbesc
regreți suflete
nu știu
te urăsc
și eu
pa
pa
0104.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “kakoy u vas krasivii natur mort.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/1790116/kakoy-u-vas-krasivii-natur-mortComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un poem bine echilibrat, precum o piramida cu varful in jos. De la mar - eternul simbol - la regrete si despartiri, poemul concluzioneaza de fapt undeva la mijloc, precum era - a se citi varsta - in care lumea a ajuns, cu acest vers de referinta:
\"какой у вас красивый натюрморт\"
Frumos, ma bucur ca poezia mai respira si respira frumos.
Pa, pa! :))
\"какой у вас красивый натюрморт\"
Frumos, ma bucur ca poezia mai respira si respira frumos.
Pa, pa! :))
0
Nicolae, imi pare rau ca nu te-au spus nimic randurile acelea, pe care crezi ca mai bine le-as omite. Mie mi se par sugestive (de ex., fara acestea, nu vad de ce as zambi, ascunzandu-mi - de mama - tristetea? etc...)
Alina, da, e vorba si de despartiri, si de conditia mea vegetala, si de neputinta mea de a-mi iubi pana la capat, cu certitudine... nebuniile :D
M-am bucurat sa va aud, va multumesc de pareri.
Alina, da, e vorba si de despartiri, si de conditia mea vegetala, si de neputinta mea de a-mi iubi pana la capat, cu certitudine... nebuniile :D
M-am bucurat sa va aud, va multumesc de pareri.
0
erata:
mai sus, in loc de \"nu te-au\", a se citi \"nu ti-au\" (\"spus nimic\").
mai sus, in loc de \"nu te-au\", a se citi \"nu ti-au\" (\"spus nimic\").
0
in loc de piramida cu varful in jos...pur si simplu piramida...
0
inca o portita spre (ne/)iubire... (neintelegerea?)
0
Finalul improvizeaza un dialog cu sinele, Ioana, dar daca se mai poate interpreta si altfel... Dupa cum se stie: ce e scris, nu ne mai apartine.
0
Distincție acordată
într-o astfel de viziune (botanico-anatomico-estetică; și nu numai, dar mă rezum la ce este scris), unghiurile de vedere nu există; raportul natural de forțe determină transforările individuale.
de aceea, tot ce se petrece exterior în universul unui astfel de spirit poartă amprenta fenotipului; el este ceea ce îi este dat prin natura sa să fie și nicidecum nu poartă responsabilitatea pentru ceea ce pare că este (punct în care spun că autoarea - poate greșesc, poate nu - a plecat de la înțelepciunea populară: \"pe afară frumos, înăuntru găunos\").
prin urmare, poezia este o detașare (\"pa/pa\") de sine, o autodevorare; este (dacă mi se permite) o natură moartă pictată cu unghiile între dinți.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
de aceea, tot ce se petrece exterior în universul unui astfel de spirit poartă amprenta fenotipului; el este ceea ce îi este dat prin natura sa să fie și nicidecum nu poartă responsabilitatea pentru ceea ce pare că este (punct în care spun că autoarea - poate greșesc, poate nu - a plecat de la înțelepciunea populară: \"pe afară frumos, înăuntru găunos\").
prin urmare, poezia este o detașare (\"pa/pa\") de sine, o autodevorare; este (dacă mi se permite) o natură moartă pictată cu unghiile între dinți.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
dialogul cu sinele presupune o *existenta* separata de el...deci cine sta de vorba cu cine?...iar despre cuvantul scris...el continua sa apartina mereu celui ce l-a gandit/rostit...cu toate consecintele *nasterii* lui...multumesc pentru raspuns, marul cunoasterii...
0
va multumesc de reflectii, de atentie.
(Ioana, explic: ma intreb pe mine insami daca regret, e vb de un dialog cu mine insami, ceea ce mi se pare evident si firesc.)
(Ioana, explic: ma intreb pe mine insami daca regret, e vb de un dialog cu mine insami, ceea ce mi se pare evident si firesc.)
0

Poemul tău mi-ar plăcea ȘI mai mult dacă s-ar încheia aici:
\"pentru că mama întotdeauna e atentă la detalii\"
Ar fi și o justificare a DETALIULUI:
\"mărul cu pielea bine întinsă peste viermii săi\"
E doar o părere.