Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

kakoy u vas krasivii natur mort

"narcotango" (ed. Vinea, 2013)

1 min lectură·
Mediu
mă enervează mărul cu pielea bine întinsă peste viermii săi
tace rigid
că și cum nimic nu i se întâmplă
în tabloul cu flori de munte și fructe
mama toarnă ceaiul verde în cești fără să observe
știi vecina ori de câte ori vine zice kakoy u vas krasivii natur mort
îmi pun gheață în ceai și probez un zâmbet
aproape credibil adică da ce frumos
inclusiv îmi fac să zâmbească ochii
pentru că mama întotdeauna e atentă la detalii
într-adevăr
какой у вас красивый натюрморт
îmi spun și continui să zâmbesc
regreți suflete
nu știu
te urăsc
și eu
pa
pa
0104.916
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
102
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “kakoy u vas krasivii natur mort.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/1790116/kakoy-u-vas-krasivii-natur-mort

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-popaNPNicolae Popa
Știu cât de rarisimi sunt autorii de pe site-ul nostru înclinați, doar înclinați, să accepte prescurtarea unui text. De regulă nici nu are rost să-i sugerezi cuiva așa ceva. Și știu de ce! O știu după mine! Mereu mi se pare că anume ultimul vers a fost punctul meu final. A mă dezice de ultimul vers, ar însemna să trec printr-un fel de umilință care ar confirma că m-am târât ca prostrul spre nicăieri. Or, cine acceptă așa ceva!

Poemul tău mi-ar plăcea ȘI mai mult dacă s-ar încheia aici:

\"pentru că mama întotdeauna e atentă la detalii\"

Ar fi și o justificare a DETALIULUI:
\"mărul cu pielea bine întinsă peste viermii săi\"

E doar o părere.


0
@alina-manoleAMAlina Manole
Un poem bine echilibrat, precum o piramida cu varful in jos. De la mar - eternul simbol - la regrete si despartiri, poemul concluzioneaza de fapt undeva la mijloc, precum era - a se citi varsta - in care lumea a ajuns, cu acest vers de referinta:

\"какой у вас красивый натюрморт\"

Frumos, ma bucur ca poezia mai respira si respira frumos.

Pa, pa! :))
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Nicolae, imi pare rau ca nu te-au spus nimic randurile acelea, pe care crezi ca mai bine le-as omite. Mie mi se par sugestive (de ex., fara acestea, nu vad de ce as zambi, ascunzandu-mi - de mama - tristetea? etc...)

Alina, da, e vorba si de despartiri, si de conditia mea vegetala, si de neputinta mea de a-mi iubi pana la capat, cu certitudine... nebuniile :D

M-am bucurat sa va aud, va multumesc de pareri.
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
erata:
mai sus, in loc de \"nu te-au\", a se citi \"nu ti-au\" (\"spus nimic\").
0
@ioana-mateiIMioana matei
in loc de piramida cu varful in jos...pur si simplu piramida...
0
@ioana-mateiIMioana matei
inca o portita spre (ne/)iubire... (neintelegerea?)
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
Finalul improvizeaza un dialog cu sinele, Ioana, dar daca se mai poate interpreta si altfel... Dupa cum se stie: ce e scris, nu ne mai apartine.
0
Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
într-o astfel de viziune (botanico-anatomico-estetică; și nu numai, dar mă rezum la ce este scris), unghiurile de vedere nu există; raportul natural de forțe determină transforările individuale.

de aceea, tot ce se petrece exterior în universul unui astfel de spirit poartă amprenta fenotipului; el este ceea ce îi este dat prin natura sa să fie și nicidecum nu poartă responsabilitatea pentru ceea ce pare că este (punct în care spun că autoarea - poate greșesc, poate nu - a plecat de la înțelepciunea populară: \"pe afară frumos, înăuntru găunos\").

prin urmare, poezia este o detașare (\"pa/pa\") de sine, o autodevorare; este (dacă mi se permite) o natură moartă pictată cu unghiile între dinți.


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
@ioana-mateiIMioana matei
dialogul cu sinele presupune o *existenta* separata de el...deci cine sta de vorba cu cine?...iar despre cuvantul scris...el continua sa apartina mereu celui ce l-a gandit/rostit...cu toate consecintele *nasterii* lui...multumesc pentru raspuns, marul cunoasterii...
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
va multumesc de reflectii, de atentie.
(Ioana, explic: ma intreb pe mine insami daca regret, e vb de un dialog cu mine insami, ceea ce mi se pare evident si firesc.)
0