stare de urgență și poezie cuminte

I.
ambii nu prea aveam ce să facem cu mâinile și el cred că fuma
auzeam un fel de fum grațios în receptor era ca și cum din când în când ar fi
sărutat o fata morgana
mie îmi cânta juliet avalon* picioarele mele se agitau pe sub masă
ochii mei străluceau era pentru că luna se lățea în geam ca un hematom
cu alte cuvinte îi povesteam despre asta iar de pe canapea
din ultima pagină a revistei stare de urgență
mă sfida imperativul sex asta e bine
mi-am zis că citesc mai târziu mă omor după imperative
și o poză în sepia dintr-o subterană cu originalul
și niște mașini zdrobindu-se de ziduri în clipul video
și o poezie cu nerv și expresii obscene acolo pe ultima pagină
și o dulceață din cireșe amare și apa
și fata morgana
și melodia
și vocea lui
și fumul
și fumul
și receptorul
și ochii mei
și luna în ei ca hematomul

și atunci am ales anume cireașa aceea
în care știam că e medicamentul otrava nu mai contează
niciodată nu voi afla

II.
acum trupul meu e doar un tunel de litere înroșite
prin care emoțiile trec încolonate ținându-se de mâini
ca niște copii la grădiniță

*juliet avalon