bucură-te

Of, Doamne, Silvia! M-ai topit! Asta e tot ce mai pot să îngaim!! Am să agăț la butonieră acest \"desen în ciclamen/ oriental\"!! Mulțumesc din suflet pentru fericirea pe care mi-ai transmis-o!... Parcă aud în sine-mi o muzică ne-mai-în-tâl-ni-tă! Cineva parcă mi-ar șopti aceste vorbe! Chiar așa, la timpul, pare-se, trecut! Dar, nu! Cât de relativ este totul, cât de fără dimensiuni temporale precise!! Totul se întâmplă... și se întîmplă... și se întîmplă... cu noi... cu alții... cu nu știu cine... dar se întîmplă și, atîta cât mai suntem, încă mai credem și noi în asta! Cu tristețe, uneori, dar credem. Dovadă: mirificile tale versuri! Cine-mi dă o stea să luminez și eu asupra orizontului tău?!\"!

o poezie care m-a impresionat. prospetime este cuvantul care defineste atomsfera interiorului. totul este atat de plin de viata... dupa ce ti-am citit poemul m-am intrebat de unde atata putere? in fiecare zi scrii ceva nou, versuri de savurat. nu vreau sa \"decupez\" nici un vers din poem fiindca as trai cu impresia ca-l schilodesc, chiar daca \"as taia cu atentie n-ai mai ramane cu nimic...\" :) un text intreg, de citit de la un cap la celalalt.
incantat sa te citesc
drag
Costin

Mă regăsesc în versurile tale, Silvia, ca și cum și eu aș fi doar o amintire...
O prospețime aparte dar simt și irizări de amărăciune.
Pe curând,
Livia

te gasesc mult spontana, imi place! parca ai scris dintr-o suflare si nimic nu te-a intrerupt pana ce nu ai sfarsit:)

si alaturarile acelea surprinzatoare au farmec



pentru inalt si pentru totdeauna,

ma deruteaza un pic finalul, dar mai citesc;

nu stiu unde e continuarea...specificasem care versuri:)) que raro!

langa noapte langa taxi langa geam

pentru inalt si pentru totdeauna;

Ioane, zambesc, cat pot de luminos :), neputintei noastre de a aprinde \"stele\" :)

Nicolae, nu de \"putere\" e vorba, sunt o fire slaba, nu ma pot invinge, pur si simplu...

Livia, daca sensibilizeaza ce am zis, cumva, nu am nici un merit: e doar o chestiune ce tine de incidenta si, posibil, pe alocuri, de...coincidenta. \"Amaraciune\"...nu, nu, nu stiu, nu cred...

Mae, sunt o nebuna :), ce mai banala, ordinara nebuna...

Va sunt recunoscatoare, tuturor, de imresii.

\"natura
nu mi-a turnat prea multă apă la picioare\"
Si totusi esti inalta:)

De ieri ma gandeam sa las un semn aici,dar nu prea stiam ce sa spun.Nici azi nu prea stiu ce sa zic,doar ca mi-a placut,
in special finalul,,la capatul de pamant/ca in graba sa natura/nu mi-a turnat prea multa apa la picioare/.

Nu stiu primavara cand o veni, da tu aici esti o primavara nemainatalnita! Ce cantec a viata canti tu aici,esti Uriasa!!!! Mi-a placaut la nebunie acest cantec luminos al tau... doamne, Silvie, te simt ca pe o primavara... Tu renasti aici din iubire de iubire....