Poezie
tu încă nu erai napoleon
"cântec în stația zoo" (ed. vinea, 2014)
1 min lectură·
Mediu
nu am fost o sirenă ce poate fi mai derutant
ne-am iubit romantic pe o frunză de laur
din tot poemul asta contează
eu aveam pe umeri de la alge părul verde părul bleu
vietate ingenuă prin zonă
tu încă nu erai napoleon
deși îmi spuneai mereu că visezi imperii și desfaci alianțe
era o primăvară indecisă
glumeam pe seama ei
nerostito îi ziceam
cât vrei să mai stai pe limba probabilității
ca o cucută
privește-ne
inspiră-te îi ziceam și râdeam alergând prin sângele orelor
drogam timpul
cine ar crede
21.02.05
055.099
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “tu încă nu erai napoleon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/107333/tu-inca-nu-erai-napoleonComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVDa... un text care imi place Silvia... il asteptam de mult. Sensibil si expresiv.
0
ELCred ca este ziua delfinilor, astazi. Al treilea poem cu delfini... Ce de suflete comunica prin fire invizibile...
Mi-a placut, ca un cristal de swarowski poemul tau. si m-a atins lin sfirsitul, Sirena:
\"eu respiram rece tu aveai replici cu rândunele
râdeam de ne pierdeam unul pe altul prin sângele orelor
drogam timpul
cine ar crede\"
Voi reveni, caci tare imi incinta ochii poezia ta.
Drag,
Ela
Mi-a placut, ca un cristal de swarowski poemul tau. si m-a atins lin sfirsitul, Sirena:
\"eu respiram rece tu aveai replici cu rândunele
râdeam de ne pierdeam unul pe altul prin sângele orelor
drogam timpul
cine ar crede\"
Voi reveni, caci tare imi incinta ochii poezia ta.
Drag,
Ela
0
ERDistincție acordată
o regasesc pe silvia asa cum am cunoscut-o. era o vreme cand era intr-o frenetica alergatura dupa poze, cand se necajea gandind ca \"asta poate nu se potriveste\" si \"poate nici asta\"...
textul asta ma duce cu gandul la silvia de atunci.
nerostito, reusesti sa asezi in aceeasi constelatie rasul si plansul ca o dubla reactie a eului, insa rasul si glumele nu elibereaza tristetea, nu potolesc si nu asigura posibilitatea de a asista ca spectator dezinteresat.
râdeam de ne pierdeam unul pe altul prin sângele orelor
drogam timpul
cine ar crede
iti spuneam odata ca albastrul tau ia in stapanire lumea, mai stii?
textul asta ma duce cu gandul la silvia de atunci.
nerostito, reusesti sa asezi in aceeasi constelatie rasul si plansul ca o dubla reactie a eului, insa rasul si glumele nu elibereaza tristetea, nu potolesc si nu asigura posibilitatea de a asista ca spectator dezinteresat.
râdeam de ne pierdeam unul pe altul prin sângele orelor
drogam timpul
cine ar crede
iti spuneam odata ca albastrul tau ia in stapanire lumea, mai stii?
0
Când ești inspirată, puțini sunt cei ce-ți pot egala sumlimitățile!