Poezie
sare și piper, vă rog
1 min lectură·
Mediu
un difuzor implantat în timpan care să țină de cald auzului
la asta nu m-am gândit coraline
ți-am spus doar hai cu mine să te fac să vezi dincolo de sare și piper
ce gust are otrava din buza acoperită cu ruj
în puțina mea apărare s-a deschis molcom un geam prin care am sărit
dar coraline?
coraline e doar un copil ca un firicel de arpagic încolțit în coastă
m-am răzgândit în ultimul moment
am tras o tufă de trandafiri lângă mine
am suflat în ghimpi iar ei s-au înmulțit vii
încât roșul a invadat scena cu tot cu spectatori
scaunele rupte erau din alt decor
câtă tristețe s-a răspândit din temnița ei
necugetată privire a început să alerge prin mine
descoperită era mult mai frumoasă
coraline o parte din vină era și a ta
când te-ai pustiit să știi
032684
0
doar pentru că fiecare își crează o coraline proprie când îți citește poezia, îmi permit un mic joc. aceasta este coraline a mea:
coraline și a aruncat ochii în altă parte
a văzut printre cuvinte biserica într-o rînă
lângă decorul cu scaune rupte
știe de când avea doi ani că este un catalizator chimic
cu gust dubios
pentru asta a ispășit demult fericită alergând în pustie
Nemărginitul este temnița ei
iar tristețea doar o geană falsă pe obrazul drept.
este micul meu dar adus poeziei tale. sper că nu deranjează.