Poezie
sare și piper, vă rog
1 min lectură·
Mediu
un difuzor implantat în timpan care să țină de cald auzului
la asta nu m-am gândit coraline
ți-am spus doar hai cu mine să te fac să vezi dincolo de sare și piper
ce gust are otrava din buza acoperită cu ruj
în puțina mea apărare s-a deschis molcom un geam prin care am sărit
dar coraline?
coraline e doar un copil ca un firicel de arpagic încolțit în coastă
m-am răzgândit în ultimul moment
am tras o tufă de trandafiri lângă mine
am suflat în ghimpi iar ei s-au înmulțit vii
încât roșul a invadat scena cu tot cu spectatori
scaunele rupte erau din alt decor
câtă tristețe s-a răspândit din temnița ei
necugetată privire a început să alerge prin mine
descoperită era mult mai frumoasă
coraline o parte din vină era și a ta
când te-ai pustiit să știi
032.698
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Bitere
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Bitere. “sare și piper, vă rog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-bitere/poezie/14002849/sare-si-piper-va-rogComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu numai că îți mulțumesc pentru acest dar încântător dar îți promit că în momentul în care voi publica un volum cu De-a coraline, să includ, cu voia ta, desigur, și acest text cu semnătura Remus-Lucian Ștefan.
Ștefan, îți mulțumesc!
Ștefan, îți mulțumesc!
0
mulțumesc silvia! te rog să faci așa cum simți. mă bucur că ți a plăcut.
cât despre sensul ultimului rănd, pe care trebuie să recunosc, nu l am văzut din prima citire(l am luat drept:"când te-ai pustiit, să știi"), îmi aduce aminte de o replică din rubliov, tarkovski: "cunoașterea aduce suferință" pe care îmi permit să o completez acum și suferința curățește sufletul.
dar asta a fost demult, demult într-un alt film, în alt decor cu suflete rupte.
cât despre sensul ultimului rănd, pe care trebuie să recunosc, nu l am văzut din prima citire(l am luat drept:"când te-ai pustiit, să știi"), îmi aduce aminte de o replică din rubliov, tarkovski: "cunoașterea aduce suferință" pe care îmi permit să o completez acum și suferința curățește sufletul.
dar asta a fost demult, demult într-un alt film, în alt decor cu suflete rupte.
0

doar pentru că fiecare își crează o coraline proprie când îți citește poezia, îmi permit un mic joc. aceasta este coraline a mea:
coraline și a aruncat ochii în altă parte
a văzut printre cuvinte biserica într-o rînă
lângă decorul cu scaune rupte
știe de când avea doi ani că este un catalizator chimic
cu gust dubios
pentru asta a ispășit demult fericită alergând în pustie
Nemărginitul este temnița ei
iar tristețea doar o geană falsă pe obrazul drept.
este micul meu dar adus poeziei tale. sper că nu deranjează.