Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

un om o păpușă un copil

1 min lectură·
Mediu
noi eram copiii din carton ai planetei
căutam o redută în care să ne lăsăm pijamalele dragi
părinții noștri erau mai tot timpul plecați de acasă
ducând cu ei la subsuoară păpuși tricotate la război
sunt oameni obișnuiau să ne spună dacă murim ne transferăm viața în ele
iar viermii vor amuți o vreme n-o să mai aibă ce să roadă la os
ni se înroșeau ochii de atâta plâns pentru că înțelegeam
ni se sfârșea chipul când priveam seara luna uscățivă cum își întoarce fețele spre noi
boceam ca babele pierduții pe front
de ce trebuia să ne mintă
îmi doream un obuz din care să zbor de una singură fără trup
facem parte dintr-un scenariu prost coraline
tu nu vezi ce număr mare porți la pijama
tu chiar crezi că ăștia ne iubesc
cine? mă întreba.
nu știam să-i răspund apoi tăcerea
veșnica tăcere în care se furișează lașul
mai târziu
un spânzurat mă privea de sus
cu ochii bulbucați scotea limba la mine
eu ce să-i spun?
034.653
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
170
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Bitere. “un om o păpușă un copil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-bitere/poezie/13995970/un-om-o-papusa-un-copil

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@paul-gabriel-sanduPSPaul Gabriel Sandu
Silvia, ai un vers in poemul acesta bine inchegat, de la un capat la altul, si care se termina cu o scena zguduitoare careia tu ii opui, cumva, un maxim de inocenta "eu ce sa-i spun?", ai un vers pe care o sa-l iau cu mine azi pretutindeni: "imi doream un obuz din care sa zbor de una singura, fara trup".
0
@silvia-bitereSBSilvia Bitere
Paul, fac și eu cât pot în poezie. Important este să refulăm trăirile. Eu așa mi le refulez, prin poezie.
Mulțumesc pentru faptul că mă citești. Și eu te citesc cu drag.
0
@silvia-bitereSBSilvia Bitere
Și încă ceva: mă bucur când pleci cu versuri de la mine. Este o mare onoare. O mare, mare onoare! E ca și cum ai pleca cu mine la plimbare:)
0