Poezie
de-a coraline 3
1 min lectură·
Mediu
mă grăbeam s-o aduc mai aproape de casa ei
pe coraline
și noaptea știi cum e ca noaptea adâncă
poartă cocoașa aia nesuferită a mătușii noastre
cu vesta din lână grea împletită multicolor
de te apucă dracii
zilnic zilnic zilnic precum un coșmar cu multe piciorușe
se plimbă prin grădină plivește zarzavatul
îmi vine să mă duc naibii coraline
atâta fantastic în viața asta
ești doar un copil iartă-mă
vorbesc urât și dacă te uiți mai atentă la palmele mele
cerșesc
cerșesc din drag din milă din sete din lipsă de timp
din toate speranțele altora
pentru morți dar și pentru vii
pentru ce dumnezeu cerșim
ce caut eu în tot peisajul ăsta abstract
unde numai cărțile de colorat au succes
de la o vreme îmi place să cânt pe unde apuc
uneori mă văd într-o horă mare
cu mii de prieteni care mă susțin
nu în horă ci din cădere
ei vezi câtă convingere am?
cum cresc printre zarzavaturi tot mai înaltă!
022.161
0
mi-a plăcut „ dacă te uiți mai atentă la palmele mele cerșesc”-e interesant cum ai dezvoltat ideea asta cu cerșitul aici, e o imaginea mai neobișnuită și asta place :). apoi e fain cum se continuă cu repetițiile, partea asta mi-a plăcut, cred, cel mai mult, repetițiile sunt foarte sugestive în general în orice text:
„cerșesc din drag din milă din sete din lipsă de timp
din toate speranțele altora
pentru morți dar și pentru vii
pentru ce dumnezeu cerșim”
poate pe alocuri prea multă simplitate care cade cumva în oralitate, ca aici de pildă: „ce caut eu în tot peisajul ăsta abstract
unde numai cărțile de colorat au succes
de la o vreme îmi place să cânt pe unde apuc”
all in all e ok :)
mai trec,
iulia