Poezie
Dumnezeu cel mare
1 min lectură·
Mediu
și iată-mă în turnul de fildeș
mă cred și devin
uite cum se risipește în timp fiecare zi
fiecare gest fiecare speranță fiecare voi și noi
eu ca etern simbol al singurătății mele
trăiesc noaptea toate visele de pe acest pământ
întrebarea voastră și ecoul
nu mi-e teamă decât de forța venelor
că se vor sparge odată și vor curge și nu cu sânge
ci cu oameni pe verticală aruncați direct din babilon
trei degete ridic atunci spre frunte
Dumnezeu cel mare mă ceartă
și iată-mă ajunsă
rătăcind prin rai cu Dumnezeul meu
001.614
0