Iubirea Clipelor Târzii,
ascunsă-n înserarea fără de sfârșit
sau în zațul dimineților cenușii,
noaptea, cand Diavolu-și strigă fierbinte chemarea,
iubirea plânsă și încercănată,
chinuită de
Nerostitele cuvinte
ce mi-au încolțit în minte,
nici alese, nici ascunse,
mi s-au preschimbat în buze.
Negrăitul adevăr
mi s-a transformat în păr,
melancolicul extaz
în sprâncene, ochi și
Vis fără SOMN,
fără zi, fără noapte,
vis fără moarte,
vis fără ton.
Vis de vânzare,
vis fără ceas,
fără har, fără haz,
vis pe cântare.
Vis fără sine,
fără scrum, fără zaț,
vis fără
Te-am regăsit printre albastre piese
pirdute-n pântecul unui anemic gnom
divinizat în circul său de crom
de triburi de pigmei cu minți perverse.
Þi-am scuturat cochilia de miez
și te-am închis
Am un lujer de floare
în dormitoare.
Mucegăit,
covorul mă privește scârbit.
Stoluri și storuri se lasă
pe la fereastră.
Un papuc
pășește în gol, ca năuc.
Pe sub lavoare
sângeră apa
Aplaudați!
eu sunt gongul ce trage cortina,
sunt zgomotul ce de-atâtea ori
l-ați auzit cu toții,
sunt fardul ce se scutură
de pe chipuri,
sunt scrâșnetul de frâne și muzica de fond,
sunt scena
SF