Versuri clone...
Iubirea Clipelor Târzii, ascunsă-n înserarea fără de sfârșit sau în zațul dimineților cenușii, noaptea, cand Diavolu-și strigă fierbinte chemarea, iubirea plânsă și încercănată, chinuită de
Stănesciană
Nerostitele cuvinte ce mi-au încolțit în minte, nici alese, nici ascunse, mi s-au preschimbat în buze. Negrăitul adevăr mi s-a transformat în păr, melancolicul extaz în sprâncene, ochi și
Jocul de-a singurătatea
Vis fără SOMN, fără zi, fără noapte, vis fără moarte, vis fără ton. Vis de vânzare, vis fără ceas, fără har, fără haz, vis pe cântare. Vis fără sine, fără scrum, fără zaț, vis fără
Ego I
Te-am regăsit printre albastre piese pirdute-n pântecul unui anemic gnom divinizat în circul său de crom de triburi de pigmei cu minți perverse. Þi-am scuturat cochilia de miez și te-am închis
Azil trist
Am un lujer de floare în dormitoare. Mucegăit, covorul mă privește scârbit. Stoluri și storuri se lasă pe la fereastră. Un papuc pășește în gol, ca năuc. Pe sub lavoare sângeră apa
Act
Aplaudați! eu sunt gongul ce trage cortina, sunt zgomotul ce de-atâtea ori l-ați auzit cu toții, sunt fardul ce se scutură de pe chipuri, sunt scrâșnetul de frâne și muzica de fond, sunt scena
