Printre mii de lacrimi inghitite in timpul celor mai frumosi ani ai vietii... inteleg ca trezirea din ameteala oferita de impresiile iubirilor... trebuie controlata cumva... de ratiune...
Am scris
Sa nu regreti ca iar te-ai despartit…
Din voaluri de matase alba,
Ridica-ti rochia in maini…
Si las-o invartita… larga…
Si-alearga printre ploi de vara
Cu pletele-ti negre si lungi
Zboara,
Cand bratele mi-am ridicat spre constelatia stelara,
Desprinse parca, de un trup infrant...
Am inteles din semnele divine:
Ca n-a mai ramas mult...
O clipa in genunchi sa ma asez
O clipa...
Ce poate rani cel mai tare sufletul unei femei indragostite?
Poate nimic.. atat de tare cat barbatul care a facut-o sa se-ndragosteasca, sa-i tremure-n brate, sa-i imparta bucurii si
Din amintirile ce-ti las
Te rog sa o pastrezi cu tine
Pe-aceea care la sfarsit ...
Te-a-ndepartat de mine...
Si astfel sa-ncerci sa ma uiti
Fara pareri de rau...
Sau mari povete de
Si m-ai privit fara-ncetare
Minute lungi... iar pleoapele ti le-aplecai in jos
De teama intalnirii ochilor mai umezi azi,
Mai calzi, mai vii... ce-ncep a-mi deveni fricosi...
N-aveai cuvant
