Poezie
Nemurirea
1 min lectură·
Mediu
Si m-ai privit fara-ncetare
Minute lungi... iar pleoapele ti le-aplecai in jos
De teama intalnirii ochilor mai umezi azi,
Mai calzi, mai vii... ce-ncep a-mi deveni fricosi...
N-aveai cuvant rostit pe buze...
N-am auzit nimic: doar inimi impingand
In pieptul care-a respirat aerul rece
Si reusea-naltarea catre vant
Nu, nu-i nimic! Este normal sa zbori...
Sa te indepartezi de negrul ce il calci
Sa crezi ca vantul, cerul si pamantul...
Incep sa-ti fie camarazi...
Iubeste-ma! Crede in mine: toata
N-ai timp sa mori, ai timp sa simti
N-ai ani care te-ngroapa...
Si suflet sa ma minti...
Ai boabe de iubiri... in palma ta...
Ai zambetul ce isi dorea pierirea...
Cum ai putea sa n-ai curaj...
Sa-ncerci cu mine nemurirea?!
Da-mi mana ta... ce-ti tremura de parca ai iubi intai...
Si urca... mergi departe
Intr-un vazduh ce tremura ca marea
Adio ani care-ati trecut...
Primeste-ti binecuvantarea!!!
002280
0