Poezie
Constelatia stelara
1 min lectură·
Mediu
Cand bratele mi-am ridicat spre constelatia stelara,
Desprinse parca, de un trup infrant...
Am inteles din semnele divine:
Ca n-a mai ramas mult...
O clipa in genunchi sa ma asez
O clipa... sa ma rog la ingerii din cer,
Pacatul feminin ce il platesc...
M-a destramat, mi-a luat visul rebel!
Si-au rupt in mine aripi dezmortite
Din ierni geroase ce m-au inghetat
Priveste-n ochii mei curgand ca raul...
Din care ani de-a randul ai gustat..
TE IERT...
Si mi-e de-ajuns c-o stiu doar eu,
In fata ta raman \"oricare\"...
Iertata doar de Dumnezeu!
Adu-mi ofrande, adu-mi flori...
Si roaga-te cu mine-n brate
Priveste cerul plin de astre lucii...
Iubitul meu... tu n-ai vrut ziua nuntii!
Obtine-ti doar cuvinte de dispret,
Si de adio si de urme reci dar sfinte...
Uraste-ma caci stiu ca poti...
Desfa-te de vesminte
Atinge-mi mainile firave,
Si parul lung... suvita cu suvita,
Iubeste-mi amintirea deja veche...
Ce-n lumea celor ce-au iubit...
N-A MAI AVUT PERECHE!!!
024932
0
Și bine ai venit!
Te rog să folosești diacritice conform regulilor de postare texte
O zi bună!