Sergiu Stanciu

@Dorin Cozan, de la pisicher la pisicher,

femeile stiu de ce si barbatii stiu cum.

@Leonard Ancuta,

mi-a placut argumentatia ta: cliseu vs. decliseizare in logica expunere&interpretare. as adnota ca viata insasi este cliseizata intr-o lume telenovelistica, prin excelenta, unde filosofia de budoar nu mai este rezervata julietelor.

Ma bucur ca avem aceleasi gusturi. Dar aici nu este tocmai proza sf, am incadrat-o la sf pentru, sa zicem, aparenta, poate o s-o scot din sectiune si o las doar proza. Intentia (esenta) este una pamfeltara, prin prezentarea unei (posibile) lumi utopice. Apoi , daca o luam totusi ca sf, nu spune nimeni (naratorul inca nu ne-a spus) daca planetele din galaxia descrisa de mine nu au fost colonizate candva de pamanteni. ;) Asa ca anumite, cum le spui tu, neologisme, sunt perfect normale, pentru lumea de pe Metis, ele pot fi arhaisme, chiar. Altfel, nu am niciun nume care sa nu fie ales cu grija in intentia despre care ti-am vorbit. (diverse mitologii sau combinatii/deformari de alti termeni). Un exemplu: Amateras - l-am luat din mitologia nipona (Amaterasu fiind zeita/ dupa altii zeul/ soarelui, nascuta dintr-un ochi. ;) ) Mai departe te las pe tine sa vezi. Ma gandesc ca ai citit si partea 1, e putin mai explicativa (fragmentul de aici n-are inteles fara ea). Altceva – nu e proza scurta. E un proiect dificil, sigur in forma finala nu va arata asa. Si absenta finalizarii se simte nefiind inca un capitol incheiat.
Berea - e ok bere :)))) desi voiam sa sugerez ceva mai strong.
Voi mai face cateva exercitii, independente de acest proiect, cu scurte, sunt la inceput si este posibil sa ma fi inhamat la ceva dificil pentru mine. Pasiunea sau nebunia imi spun ca repetitia e mama invatarii. Si, daca nu e mama, era ta-so ma :)))
Dincolo de toate, am sa tin cont de tot ce ai spus, am replicat doar explicandu-mi pozitia si cam cu ce as vrea sa se manance, in continuare, proza asta. Traim si vedem. Iti multumesc pentru feedback, este foarte important pentru mine. Si te mai astept ca sa vezi evolutia. Sa fii la fel de directa!

M-au emotionat prezenta voastra si comentariile atat de aplicate.. Sa va iau pe rand:
Alice Drogoreanu, ma bucur ca ai revenit, inseamna ca a fost ok modificarea. Ai receptat bine povestea, de altfel mi-a placut si faza povestita de tine, in comparatie. Ceva gen, da, ai dreptate.
Dorin Cozan, ai remarcat eclipsa in completarea apocalipsei. Asa e, exista un discurs si in spatele…lunii.
Adrian Firica, un comentariu-replica excelent.
Va iubesc pe toti!

Amin!

Ca de la barbat la barbat: orice scaun care se respecta are o pedala. Daca apesi pe pedala, se ridica ce trebuie.

Mi-a placut ca ai vazut personajul Apocalipsa si ma bucur ca tie ti se pare reusita fisa mea de astazi. Am redat, fara prea multe artificii, niste intamplari si stari, care ma urmaresc uneori cu aceeasi violenta pe care ai remarcat-o. Ma onoreaza atentia ta, mai ales ca am citit de la si despre tine.

Alice Drogoreanu, chiar au mutat statuia :)) dar nu a Independentei, ci a lui Mihai Viteazu. Cu berea ce sa fac? Altceva decat =)) Glumesc, inteleg la ce te referi, voiam sa fac un fel de introducere la “cheful de eclipsa”, dar ti-am ascultat sfatul si am scos. E bine acum?

Laurentiu Ion, te mai astept.

Am descoperit aici o voce interesanta, care m-a lasat putin confuz, initial. Captivant prin ritm, prin trairea care se simte prin fiecare vocala si consoana aproape, acest text reuseste sa “pluteasca la suprafata”, cum avem intr-un vers din poem, dar risca sa semene prea mult cu un experiment intr-un orizont inchis. Cred ca daca ar fi fost putin mai compact, cu unele accente inmuiate chiar, ar fi castigat prin echilibru la nivel discursiv. Altfel are o alternanta contrastanta, pe care autoarea banuiesc sa fi mizat, pentru a crea muzicalitatea/ritmul de care vorbeam la inceput. Oricum, unele constructii le vad in plus, artificiale, chiar daca sunt comunicante si construite pe o idee a repetitivitatii: cu schimbarea actantului “aș fi vrut să-ți spun că te-am auzit de parcă m-ai fi auzit” sau voit plusat „o să fac ce-o să fac” sau experimente la nivel lexical „alături de coși și coșuri”. Nu zic ca sunt gresit folosite, poate ca tocmai aceastea dau personalitate si, cu aceasta ocazie, asigura iesirea din „ciorba”, dar as fi mers pe simplitatea redarii fara ca schimbarea de rol sa fie evidenta.
Cadrele sunt insa reusit „inregistrate”, ne avertizeaza bulinuta din titlu cam despre ce va fi vorba, iar poemul reuseste sa-ti transmita mesajul/ele: in goana nebuna „tehnologica” si „tehnologizata” a lumii, omul este ucis inainte de muri daca nu reuseste sa se reinventeze la timp, daca nu alege ceea ce sa invete, practic. Aici ironia din final face toti banii.
Mi-a starnit interesul aceasta autoare si mai trec!

Bust de stanga

Nu stiu inca foarte multe despre acest site, o sa aflu in timp, dar daca tu zici...Nu am vrut sa postez pe bucati, oricum, ceea ce vezi este o varianta pentru virtual, una mai trunchiata. Am crezut ca e destul de scurt sa poata fi citit cap-coada.
Despre femei, numai de bine!

Interviul dvs. m-a inspirat in acest mod:
1. bust in retea


2. oda zburatorilor

Nu-mi place “usa un urs”, este posibil sa fi mers pe un efect, o figura de stil - nu-mi amintesc cum se numea. Mai scot un cuvant si am asa “nu_usa_un_urs”. Suna interesant. Nu e nevoie de haine de iarna pentru o idee. Ti-a iesit. O constructie simpla, “caramida cu caramida” (mai degraba “caramida peste caramida – iar ai ca-cu-ca) pentru taceri mai mari sau mai mici.
Mai trec,
Sergiu Stanciu

\"punctul\", nu \"punctual\".

Legatura a fost foarte profesionala, din punctual de vedere al agatatului, al slujbei si calitativ. Pana la baterea palmei, pe care am retinut-o cam mult, ce-i drept.

De promovat, promovez si eu ce spune sefu’ ca se vinde cel mai bine, nu-i asa!

Cu profesionalism si prietenie, Sergiu.

Pentru Laurentiu Ion


Multumesc pentru incurajare. Imi pregateste terenul pentru un week-en creativ…. sper.

In ceeea ce priveste promisiunea pe care mi-o ceri: nu o pot da, pentru ca, desi incepator, incerc sa vad cum pot sa creez o sfera din pentagrame. De aceea textele se numesc “Fise”, cate una pentru fiecare colt, desi sunt intrepatrunse. Dar voi tine cont de toate parerile voastre.
Sper sa-mi fac timp sa trec si eu pe la voi, nu ma pricep la critica, dar incerc sa vin cu ceva decent si, de ce nu, util.


Pentru Mihai Constantin


Ma bucur ca ti-a atras privirea culoarea din poem. Am incercat sa nu definesc o culoare anume, ca cititorul sa nu fie direct influentat de alegerea ei exacta.
Cu alte cuvinte: exact!

Inca ceva: sa nu va suparati cumva ca va numesc ca la scoala. Asta pana ma obisnuiesc cu voi.

In principiu, gandisem proza din punctul de vedere al adultului care incearca sa-si aduca aminte simtamintele sale din vremea copilariei, transpunandu-se integral in viziunea copilului in fata incercarilor vietii.
Textele nu sunt finale si, in timp, am de gand sa revin asupra lor, utilizand parerile tuturor pentru a-mi imbunatati stilul.
Multumesc pentru trecere.

Liviu Ofileanu, ma bucur ca mi-ai mai citit si azi o \"fisa de memorie\". Am vrut sa fie scurt, brut, asa cum simteam atunci.
E o intamplare din copilarie, cand, plecati la tara, am ramas cu masina in nameti. Am mers 15 km prin viscol. Era sa mor atunci. A fost ciudat: bunicul meu murea, eu...pe-aproape. Si toate gandurile, spaima, viscolul, lesinul. Moartea sau viata.

Ispită da, dar am multe (alte) ispite. Mai mult sau mai puțin telurice față de cea de aici. Voi incerca sa le arat în curând. Am ceva scris, dar mereu îmi vine cate o idee, uneori se schimbă toată fisa. mă bucur că aici găsesc oameni care să-mi puncteze ideile. Sper că voi reuși să vă mențin atenția si în viitor. Și sa-mi fac timp să vă citesc.

Mulțumiri pentru căldurosul \"wellcome\"

Poate, cine știe, la fișa 10...aflu ce mai face……