• video killed the radio star

Am descoperit aici o voce interesanta, care m-a lasat putin confuz, initial. Captivant prin ritm, prin trairea care se simte prin fiecare vocala si consoana aproape, acest text reuseste sa “pluteasca la suprafata”, cum avem intr-un vers din poem, dar risca sa semene prea mult cu un experiment intr-un orizont inchis. Cred ca daca ar fi fost putin mai compact, cu unele accente inmuiate chiar, ar fi castigat prin echilibru la nivel discursiv. Altfel are o alternanta contrastanta, pe care autoarea banuiesc sa fi mizat, pentru a crea muzicalitatea/ritmul de care vorbeam la inceput. Oricum, unele constructii le vad in plus, artificiale, chiar daca sunt comunicante si construite pe o idee a repetitivitatii: cu schimbarea actantului “aș fi vrut să-ți spun că te-am auzit de parcă m-ai fi auzit” sau voit plusat „o să fac ce-o să fac” sau experimente la nivel lexical „alături de coși și coșuri”. Nu zic ca sunt gresit folosite, poate ca tocmai aceastea dau personalitate si, cu aceasta ocazie, asigura iesirea din „ciorba”, dar as fi mers pe simplitatea redarii fara ca schimbarea de rol sa fie evidenta.
Cadrele sunt insa reusit „inregistrate”, ne avertizeaza bulinuta din titlu cam despre ce va fi vorba, iar poemul reuseste sa-ti transmita mesajul/ele: in goana nebuna „tehnologica” si „tehnologizata” a lumii, omul este ucis inainte de muri daca nu reuseste sa se reinventeze la timp, daca nu alege ceea ce sa invete, practic. Aici ironia din final face toti banii.
Mi-a starnit interesul aceasta autoare si mai trec!

MR ți se pare că suntem la mircea radu oprah șamd? fără mișto

Sergiu dacă aș fi bărbat aș căuta voci răgușite oarecum știi cât? cât să-mi stârnească prin potențial multiple incizii și sinapse
oricât de artificial ar părea răgușitul ăla
azi ți-aș da dreptate la tot ce spui inclusiv la orizontul închis atât de închis cât poate fi un cer încărcat de tensiune care se lasă se lasă atât încât te presează
te sufocă
și te minimizează până te anulează sau
îl anulezi

bre Alisule, ma intreb de ce se cramponeaza unii de tot felu\' de tehnicalitati lipsite de importanta si penetreaza textu\' numa cat un varf de ac...? :)

iaca vin si io, bag mana in borcan pana la cot

apoi ma ling pe dejte.

si pe cuvantul meu, te vad acolo langa zidu\' scolii cu baschetii juliti

si plina cum spuneai tu

de sentimente diverse...

nu

de fapt nu te vad,

am intrat in poveste,

sunt langa tine

ciuci langa zid

te pup.

restu e istorie...

uauauauau - un poem pe care l-am mincat cu ultima lingurita , celelalte s-au strimbat in marmelada beton uitata in frigider....da, Alice, nu am ce comenta, m-am zbenguit cu tine si mi-ai scos de sub parchetul mintii diapozitivele din curtea scolii....da, cred ca d-aia am fost la scoala sa stam la zid, dar in fata in prima linie, apoi a venit viata si ne-dat la o parte sau ne-a pus la colt....

its my monday\'s poem

"Vocea rea și fără apel"

(Alice Drogoreanu)