Poezie
Soldat corupt
lupta cu amintirile
2 min lectură·
Mediu
soldat corupt al propriului trecut
m-am angajat să-mi vând tăcerile —
tot mie —
apar amintiri, atât de încrezute,
cu scuze vagi că „n-am vrut”
și, într-o mie de secvențe,
m-au descusut.
am grijă, noaptea, înainte de culcare,
să șlefuiesc țeava pe unde-au trecut —
și-nlocuiesc totul cu amintiri false.
naiv.
convins că n-o să doară,
lansez în vis o mitralieră întreagă.
ratând faza de trecere,
am ciuruit realitatea.
acum
vântul se strecoară lin
prin găurile lăsate —
și, odată cu el,
trec chipuri deformate,
purtând doar grade de soldați muți.
ostil,
îmi apăr panorama deșertăciunii
să n-o păteze alți nebuni la fel ca mine
cu amintiri vii
și munți de morți,
cu scuzele bizare,
tot încercând, precaut, să mi le revândă.
dar știu prea bine —
că au valoare de sold out.
***
au fost doar hainele
pătate de propria retragere,
ce mi-au trădat victoria
cu mine însumi.
iar pieptul, înverșunat
să fie medaliat
cu aurul ce l-a ancorat —
o țintă vie pentru slăbiciuni.
mă suspectez de trădare.
mi-am falsificat arhiva:
îngropându-mi vesta antiglonț
sub tone de rapoarte reale.
și le-am dat foc,
înlocuindu-le cu povești sterile:
în care n-am iubit,
n-am plâns,
n-am urlat,
n-am râs,
și n-am pierdut pe nimeni.
ochii între palme i-am ascuns,
iar suferința îmi infiltrează
mereu același sunet stins:
numele silabisit
din craniu smuls —
ca recensământ al faptelor neașteptate —
vuiește în sângele abandonat de puls.
am încercat armistiții
cu baionetele lipite de pereți —
dar ele au tras primele.
le-am oferit pace —
mi-au cerut identitate.
le-am oferit liniște —
mi-au cerut dosar complet.
în fiecare dimineață
verific dacă realitatea rezistă,
sau dacă vântul a mai lărgit găurile
pe unde mi-a ieșit conștiința —
pic cu pic,
sângerând bunăvoința.
și totuși —
speranța, în mine, ține frontul:
răspunsul nedorit,
tăcut,
e un glonț netras —
al unei iubiri
care n-a fost ucisă cu totul.
---
nu lupt.
mi-am așezat armele la pământ
și am sigilat cavoul cu gloanțe false.
fără dramă,
fără poezie în exces,
am șters armele de praf,
acceptându-le cum sunt:
foste mâini și atingeri,
foste voci,
jurăminte,
foști ochi și regrete
turnate în forma oțelului fierbinte.
acum
nu mai inventez versiuni,
nu mai vând povești îndulcite
către mine însumi.
accept:
amintirile nu mă iubesc —
dar nici nu mă mint.
00170
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sergiu Burlescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 383
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 97
- Actualizat
Cum sa citezi
Sergiu Burlescu. “Soldat corupt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14192909/soldat-coruptComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.