Poezie

în trecere

1 min lectură·2 decembrie 2012

Mediu

printre degete ni se mai scurge doar lumina

am devenit sertare și ne-am ascuns de oameni

ca să ne întrebăm surprinși cum de muzica răsună printre foi

prin pielea noastră și se scurge spre podea așteptând s-o înghită universul

trei ferestre ne-au mai rămas spre suferință

și pe-a patra o deschidem ca să mai intre oxigen

m-aș sufoca cu bucurie lângă tine dacă n-ar fi

viața să ne inunde ca un potop

și lemnul s-a umflat de viața asta care plânge

îmi mai rămâne doar să râd pentru că îmi miroase

a singurătate și a parfum

treptat ni se adaugă foi albe de hârtie

plicuri rupte și facturi restante

iar printre ele îți cauți gândurile ca să le aduni

dacă le-aș înșirui acum pe un pervaz pentru tine

te-ai apleca fără teamă să cazi și să le împrăștii la loc?

precum cadavre sfâșiate de urșii flămânzi

stau acum și gândurile tale așteptând să le bandajeze cineva cu tifon

și să strige: „Te rog nu mă părăsi! Te rog nu pleca! Te rog… nu!”

din orgoliu poate, tu, cineva-ule, în loc să implori

i-ai privit cu ochii umezi cum treceau cu pași apăsați

ștergând și urmele de cretă de pe asfalt

001.540

Șerbănescu Ana. “în trecere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serbanescu-ana/poezie/14019139/in-trecere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.