Poezie

Somn

1 min lectură·21 martie 2012

Mediu

E un joc straniu. Și n-am curajul necesar

să ne jucăm împreună.

Singurul lucru pe care mi-l doresc este un turneu

și totodată este unica mea temere.

N-o să câștig, mai ales dacă vreau să pierd,

iar vântul bate împotriva mea odată cu timpul.

Dacă aș putea fi două persoane,

cea de-acum și cea care eram, poate

ele v-ar privi în ochi simultan.

Dar nu. Ochii se feresc și nu vor să se vadă

nici nu ar putea... de frică

să își mai spună ceva pentru că

singura lor concluzie este că am ales greșit

că am decis deja.

Acum m-aș mai opri și m-as întoarce

la trecerea de pietoni.

La altă muzică în căști,

altă limbă și alte culori la semafor.

Numai zâmbetul tău a traversat atunci strada

și încă mai merge cu noi,

deși ne plimbăm pe trotuare diferite.

O să aștept să ajung

la capătul lumii, acolo unde

mai ai doar un pas de făcut

ca să cazi de pe pământ.

001.460

Șerbănescu Ana. “Somn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serbanescu-ana/poezie/14003550/somn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.