serban georgescu

Metoda cea mai sigură de a te demoda e să fi fost la modă, să fi contat prea mult într-o epocă dată.
Oricum, nu-mi plac decât autorii care au trăit în umbră, care au avut puțină influență asupra epocii lor, care n-au fost și nu vor fi IMPORTANȚI niciodată, autorii UITAȚI care vor avea întotdeauna cititori discreți și pasionați, dar de o pasiune stăpânită, care vor trezi întotdeauna fervoarea, dar o fervoare solitară, o adevărată fervoare.

observi? spune "autori" nu "scriitori"

\"Stimate domnule Președinte,

Noi, conducătorii autentici și tradiționali, suntem recunoscuți de poporul Hopi, păstrând deplină autoritate asupra întregului pământ și a vieții din emisfera vestică; ni s-a acordat dreptul de a conduce pe temeiul inițierii în tainele Naturii, ale Păcii și Armoniei, așa cum au fost ele date poporului nostru de el, cel cunoscut sub numele de Massau\'u, Marele Spirit, care, cu foarte multă vreme în urmă, ne-a înmânat cărțile din piatră sfințite, păstrate de noi până în aceste zile (1970 - n.r.).

De-a lungul multor generații, înainte chiar de venirea triburilor Navaho, poporul Hopi a trăit în locurile sfințite, cunoscute de voi sub numele de \"Sud-Vest\", iar de noi ca \"Deplinul Centru Spiritual al continentului nostru\". Cei dintre noi, din poporul Hopi, care au urmat fără abatere calea cea dreaptă, au a vă transmite un mesaj, încredințat lor prin mijlocirea unei profeții:

Omul Alb, cu lipsa lui de înțelegere a felului în care lucrează Natura, a sluțit fața Maicii Țărâne. Tehnologia avansată a Omului Alb a provenit din lipsa lui de grijă pentru cele ale sufletului și pentru nevoile adevărate ale tuturor ființelor vii. Dorința Omului Alb de a acumula putere și bunuri materiale l-a orbit, drept pedeapsă pentru chinurile pricinuite de el Maicii Țărâne, prin căutarea neistovită a ceea ce el numește \"resurse naturale\"

Astăzi, pământurile sfințite ale poporului Hopi sunt sfârtecate de oameni care le răscolesc în căutarea cărbunelui și a apei ce ar putea spori puterea Orașelor Omului Alb. Nu trebuie să îngăduim ca aceasta să continuie, pentru că atunci Maica Natură va răspunde, aducându-le oamenilor, așa cum ei știu încă de pe acum, sfârșitul vieții. Marele Spirit a spus să nu lăsăm să se întâmple asta, chiar dacă așa s-a proorocit strămoșilor noștri. Marele Spirit a poruncit să nu-i luăm Pământului nimic din ce-i al lui, nici să nu nimicim făpturile vii.

Marele Spirit, Massau\'u, a poruncit ca omul să trăiască în armonie desăvârșită și să păstreze pământul curat pentru toți copiii care vor veni după noi.

Întregul popor Hopi și alți frați indieni de-ai noștri respectă această poruncă și Mișcarea pentru Unitatea Tradițională face astăzi eforturi să trezească din nou această conștiință în cugetul popoarelor indiene de pe întinsul țării.

Guvernul de la Washington a nimicit credința noastră tradițională care constituie de fapt modul de viață al tuturor popoarelor ce viețuiesc pe aceste pământuri. Știm că, pentru a putea supraviețui Zilei Purificării care se apropie, trebuie să ne întoarcem la principiile fundamentale ale tradiției și să ne strângem laolaltă pe aceste temeiuri, ca adevărați conducători de drept ai acestui popor.

Astăzi proorocirile s-au împlinit. Drumuri largi, asemenea râurilor, trec prin ținuturile acestea; omul vorbește omului prin firele de păianjen ale telefoanelor; călătorește pe cărările cerului, în avioane; două războaie au adus pustiul pe pământul oamenilor; pământenii calcă pe solul lunii și pipăie lucirea stelelor. Mulți s-au depărtat de calea arătată lor de Marele Spirit. Numai Massau\'u poate să le descopere drumul care să-i ducă spre el.

Marele Spirit le-a spus demult oamenilor că, dacă o tigvă plină cu cenușă se va arunca pe pământ, va fi semn că oamenii vor muri și că nu va fi departe capătul drumului vieții. Noi am înțeles că semnul acesta e aruncarea bombelor de la Hiroshima și Nagasaki. Nu vrem să vedem că asemenea lucruri se vor mai întâmpla vreodată în istoria vreunui popor; știu că stă în puterea oamenilor să întoarcă puterea aceasta spre folosuri pașnice și nu spre război.

Noi, conducătorii poporului Hopi, vorbind cu legiuită îndreptățire în numele lui, am primit poruncă de la Marele Spirit să dăm glas unei invitații către președintele Statelor Unite și către conducătorii oamenilor de pretutindeni și să discutăm despre bunăstarea umanității, așa încât Pacea, Unirea, Frăția să devină parte a vieții omului de pretutindeni.

Ai domniei voastre,
Thomas Banyacya - în numele conducătorilor Așezării Tradiționale a poporului Hopi, Claude Kawangyawma, Shungopavy Starlie Lomayaktewa, Mushongnovi Dan Katchongva, Hoteville\"

(Scrisoarea este adresată președintelui Nixon, imediat după ce compania minieră \"Peabody Coal Company\" a început exploatarea pe o suprafață de 65 000 de pogoane din pământurile stăpânite de indienii Hopi și Navaho. Text publicat in New York Times din 17 august 1970)

\"În timpul concertului timpanistul Alcides Radaelli profita de poemele simfonice ale lui Richard Strauss pentru a-i transmite mesaje Morse logodnicei sale, care avea abonament la fotoliile de orchestră, rândul opt pe stânga.

Într-o seară, un telegrafist al armatei, fiind de față la concert (pentru că meciul de box de la Luna Park fusese anulat din pricina unui doliu în familia unui dintre luptători) a descifrat, spre uluirea sa, următoarea frază ce țâșnea din mijlocul lui Așa grăit-a Zarathustra: <Ți-a mai trecut urticaria, păsărica mea?>\"

Fără a intenționa să lezez intimitatea acestui poem, am dorit ca, prin reproducerea acestui citat din lucrarea \"Un oarecare Lucas\" de Julio Cortázar, traducere din limba spaniolă și note de Mariana Țepeneag, apărută recent la Editura Polirom, citat reprodus în ultimul număr al Vechii Dileme, să exprim ceea ce nu am reușit să exprim cu cuvintele mele citind versurile

\"dacă ne atingem de adevăr dezinfectăm febril cu doze mari de socializare
turma a dat mereu senzația siguranței\"

la care subscriu și pe care le salut cu o admirație aparte

Cât privește întrebarea dumneavoastră

\"podul de piatră se dărâmă
cine sunt eu să stau dreaptă când totul curge\"

vă răspund pe nerăsuflate:

Poate o cariatidă!

o cariatidă de pe care a căzut porticul

și care, poate, tocmai de aceea, e chiar mai frumoasă...

Fraza care tasnea din mijlocul lui Asa grait-a... era

\"Ți-a mai trecut urticaria, păsărica mea?\"

Din motive tehnice pe care nu le inteleg (poate pentru ca incadrasem citatul cu ghilimele secundare?) citatul meu a disparut in neant...

odata cu noima intregului comentariu

pacat

Paul, sunt din ce în ce mai sigur că Becali o să iasă președinte. Ține minte ce-ți zic eu. Sunt gata să fac pariu.

Poate că afirmația ți se va părea cu totul în afara subiectului, dar, așa cum știm, nimic nu e ceea ce pare.

Dar iată despre ce este vorba.

Mă aflam duminică seara la o mică petrecere de familie, cu ocazia zilei de naștere a nepoțelului meu Tudor care a împlinit 7 ani (Mulțumesc) După ce s-a suflat în tort, după ce s-a mîncat tortul, după pupături, șampanie pentru copii și toate celelalte, brusc apare Becali pe ecranul televizorului, la un Bal al bobocilor (subliniez la un Bal al bobocilor) Scuipând în degete și numărând niște bani, striga la microfon că oferă un premiu de 5000 de euro bobocului sau boboacei care știe să recite pe de rost „Crezul” (până la urmă s-a găsit cineva care l-a știut și care a declarat în culmea euforiei că nu știe ce va face cu banii că e prea fericită, că în curând va fi ziua ei și probabil că va bea de toți banii etc, etc asta are mai puțină importanță)

Ceea ce mi s-a părut mult mai interesant este dialogul absolut ieșit din comun pe care l-am avut cu mama în fața televizorului plin de Becali, după rostirea cuvântului „Crezul”. Redau mai jos întocmai dialogul:

Eu:
- Ce înseamnă „Crezul”?
Mama:
- Cum, nu știi ce e aia Crezul? Este o parte foarte importantă a Slujbei bisericești, împreună cu Euharistia și altele?
Eu:
- Ciudat, pentru că în Biblie nu există așa ceva?
La care mama, făcând un gest de lehamite din mână și privindu-mă disprețuitor spune scurt:
- E! Biblia...
- E! Biblia, am repetat eu automat și apoi am tăcut

Sunt puțin derutat. Nu știu ce să cred. Mărturisesc că eu nu prea particip la slujbele bisericești și nu știu ce se întâmplă acolo, asta nu dintr-o aversiune față de Biserică, ci pur și simplu pentru că vreau să înțeleg și să deslușesc cât mai bine mesajul biblic citind cu mare atenție această scriere pe care o consider fundamentală – asta înainte de a da importanță sau atenție părerilor altora, oricare ar fi aceștia, despre această scriere. Fac asta din dorința de a nu declanșa polemici sterile și tot soiul de ciudățenii care să mă deruteze de la lectura și înțelegerea Cărții.

Mama în schimb participă la slujbele de la Biserică și crede cu toată sinceritatea că acolo se spune Adevărul.

Întrebarea mea este: Cum de a ajuns mama mea să se gândeasca la Biblie, la Evanghelii ca la un subiect de care se poate dispensa, pe care îl poate ignora, da la o parte, desconsidera, în favoarea „Crezului” și a altor ritualuri care se petrec la slujbele bisericești?

Precizez că mama mea nu este o persoană fără educație, este soție de medic, chiar dacă nu are studii superioare, citește, are un anturaj destul de elevat, etc.

Cum totuși a fost posibil să spună acel spontan și disprețuitor „Eh! Biblia!”?

Biblia, cartea aceea în care se spune negru pe alb nu numai „Nu-ți face chip cioplit”, dar și „NICI O ALTÃ REPREZENTARE A CELOR CE SUNT ÎN CER....” etc, etc

Cum se poate crea în mintea credinciosului care participă la slujbele de la Biserică, un antagonism atât de flagrant între Biserică și Biblie, între ideile care se propagă din cele două surse?

Și ce crezi că trebuie făcut în acest sens?

Și dacă în oul fermecat era un frățior fiert?

multumiri pentru aprecieri
mă bucur că există oameni care apreciază stilul ăsta neîncadrabil, care urmărește, așa cum bine ați observat, să dezmorțească creiere ...

l-am văzut pe Bob Dylan și am zis Bob Marley, deci:

Bacovia, Esenin și Bob din Lan îmbrățișați, etc, etc

Luciditate, nu te-am dorit ...

se văd în poezia asta Bacovia, Esenin și Bob Marley îmbrățișați, în zdrențe, desculți pe un pământ post-atomic, privind printre lacrimi o stea urcătoare ...

în stânga melcul aplaudă șarpele dansator

adică am rezonat

&#224; bientôt

Determinare, revelație, resemnare, consternare, jubilație, emulație, constelație, destin-ație, chemare, ecou, rezonanță, weltlosichkeit (dacă nu cumva am greșit vreo literă).

Cu alte cuvinte: BRAVO domnule!

am vrut să mă conectez ca să comentez
și chiar m-am conectat
dar înainte de asta mi s-a spus așa:

&#8221;această conexiune este nesigură
datele introduse aici ar putea fi compromise
află mai multe&#8221;

ce să mai comentezi când ți se aruncă așa ceva în față?
nu asta am vrut!

O, (domnule) Pașa, cât de darnic sunteți! :)
Acum, fără glumă, apreciez foarte mult felul cum percepeți aceste însemnări

despre asta e vorba: să-ți dea ghes limbarița, încât să spui cu totul altceva

visez să scriu o cărcitică așa, un haos ordonat sumbru și senin, cum e și viața
a mea cel puțin :))
care să dezlege limbile cititorului ... :)
pardon, cititotului

iar asemănarea cu Cioran mă onorează

mulțumesc din suflet

Multmesc mult. Doamne-ajuta!
cartea poate fi comandata la acest link:
http://www.edituraparalela45.ro/autor/serban-georgescu/

Mulțumesc Șerban Georgescu din 2004

Cu simpatie
Șerban din 2017

Nu-mi doresc sa fiu original. Nu-mi propun sa fiu original. Incerc doar sa-mi analizez propria prostie.

Cin' sa fie, cin' sa fie? Politia sau Pompierii? :)))
Multumesc pentru apreciere
din dorinta de a uita
robinetul deschis

chiar că sfântă e distanța asta
altfel nici nu s-ar putea scrie așa cred
și cel mai bine și mai bine o să scriu când oi fi atât de departe încât nici n-oi mai fi
simfonie metafora cu pomii scuturați și scriitori căzuți în cap ca nucile
scuturi nucu și cad lacrimi ...

da, și cu muriri adevărate ...
mulțumesc Ioana

Dorine tu te-ai apucat de fumat? :)

morgana - pentru gândul către nichita și dromadera lui cu care alerga prin deșert

oceanul - pentru acuitatea busolei

3 mai puțin