serban georgescu

Mă bucur să aflu despre dumneavoastră că sunteți bine sănătos, că palmierii dumneavoastră preferă singurătatea, că nu se încolonează pentru a o lua la sănătoasa prin deșert și mai ales că nu au nevoie de mame care să-i planteze - Dumnezeu fiindu-le în acest sens mai mult decât suficient.

De altfel poate că fericirea copacilor constă până la urmă tocmai în faptul că nu au nici sex și deci nici mame (cu excepția, desigur, a nebunaticului Ginko Biloba care, după cum putem observa, nu e chiar atât de fericit, găsindu-se el, după cum știm, de mai multe vremuri, pe cale de dispariție)

Vă urez ședere îndelungată și rodnică în brațele țării noastre Limba Română dar nu uitați că aici, la noi, Sheherezadele nu prea au timp de povești iar furtunile de deșert se limitează adesea la un simplu pahar cu apă.

Al dumneavoastră

Jules Baliverne

\"Dacă vreți în astă lume un somn lin ca să prestați




Nu schimbați vederi poștale cu primarul din Cârlați\"

Ma intreb ce uluitoare performante ar atinge o masinarie care ar functiona cu energia pe care o cheltuim devorandu-ne, noi oamenii, reciproc. Cum am putea capta si stoca aceasta enorma energie? He? Un talk-show romanesc ar putea alimenta cateva turbine de la Portile de Fier iar Prostia cu care se fac legile ar putea aduce din nou pe valuri toate corabiile scufundate vreodata. Si energia pe care o cheltuie indragostitii dornici de razbunare... iti dai seama, am putea calatori de la Pamant la Steaua Canopus si inapoi cu racheta hranita de dansa... furia cu care mamele si tatii isi arunca odraslele in Randul Lumii si motoarele nucleare care fabrica fericirea copiilor... oh,tu, singuratate a singuratatii...

La ce bun... di che pro... pentru cine bat clopotele Camelia?

oricat de lipsita de riduri, de insufletitoare pentru sensibilitatile halucinogene, neconventionala, aristocratica, elitista, sibaritica, rebarbativa, oricat de delicios daliniana ar fi ideea acelei masinarii propulsata de animale care se devoreaza reciproc, si oricat de nedreptatita, urata, dispretuita ar fi si va fi cartea aici comentata si autorul ei, cred ca adevaratul eveniment literar al acestei cronici si poate unul din cele mai importante evenimente literare pe care le-am intalnit pe acest site il reprezinta \"acea intindere in patru dimensiuni, poate singura in care suntem CU ADEVARAT solidari - singuratatea\" (citat din memorie - si, de ce nu, din memoria colectiva) - o definitie care ea singura ar fi capabila sa traga in sus ideea de literatura.

Alt cuvant nu a fost gasit. Nu exista nici un cuvant similar.

si daca e antioedipian de ce nu da savoare? ce, numai oedipianul da savoare?

eu cu mărțișorul-cu-trup-de-pește-și-cap-de-pisică nu am avut nimic sau daca am avut a fost ceva simplu, de vara, eu eram cu capul plin de contra(ano)timpuri, el statea pe masa unui tigan, in gura oborului, cu burta in sus, m-am holbat, am intrebat cat, zecemiideleisefu da\'maiams-altele, nu p-asta-l vreau

si m-am dus

eu pe picioare, el in buzunar, eram timorati, martisoarele ar trebui sa fie pentru femei ziceam, ce-ar fi, ce-ar fi m-am mai intrebat

i l-am aratat dar ea pe care o iubesc s-a uitat stramb, m-am uitat la limba si la buzele ei si pe toate acestea erau cuvinte precum \"mai baietel, tu te-ai gandit vreodata...\" mai departe stii si matale ca doara nu doare pe niminea cititul aista

si cum i-am zis si lu\' conu\' Firica, l-am luat si l-am bagat in gura celui peste cu dintii zambitori din acvariul lui fara apa, alaturi de tolstoi, dostoievski, doua scoici si o masinuta de lemn

aceasta a fost pentru mine ziua femeii

ma simt mai bine, nu va ingrijorati, mamele nu sunt niciodata ipocrite, ele vor doar binele baieteilor

va sarut si va imbratisez, barbati, femei si orice ati mai fi fost voi vreodata

aum

\"Albul imaculat il mana pe om sa se cutremure\" (vezi http://www.poezie.ro/index.php/poetry/197176/Tandretea_nu_are_nevoie_de_sunete) curioasa coincidenta

citesc si intineresc

e frumoasa trecerea asta de la cer la tavan si de la tavan la cer si de la cer la tavan si de la...

si mie, ca si lui Vasile mai an, mie care pot sa stau si-un an cu ochii in tavan, imi vine sa izbesc cu picioarele in cer ca in capacul de la sicriu -

si tie unul banuiesc ca la fel

numa\' de-ar da dumnezeu sa nu ne dilueze de tot apa asta

si apoi

liviu, tu te-ai gandit vreodata ca Dumnezeu doarme dintotdeauna si ca, par consequance, n-aude nimic?

si chiar daca aude adoarme la loc zicandu-si ca i se pare?

te-ai gandit?

nu-i asa ca e posibil?

acum e noapte, dar...



mai spune-mi doar atat:

Waldo asta e pinguin?

intrebarea are rolul ei... acolo

adrian

sambata am gasit un martisor reprezentand un peste cu cap de pisica pe care l-am cumparat dar nu l-am putut darui nimanui

in vitrina din biblioteca am un peste piranha uscat de la iubita mea

am luat martisorul si i l-am bagat in gura

mi s-a parut un gest destul de macabru

(mai ales ca nu eram singur)


dar acu\', ca ti-am citit poezia mi-a mai venit inima la loc


sa nu uitam de cei mai tristi ca noi

sa nu uitam, auzi?

Citind acest poem mi-au venit de mai multe ori in minte vorbele lui Dali despre arta moderna (recte Modern Style dar n-are-a face). El spunea (citez din memorie):



\"Onanism, onanism, onanism

onanism prelung,

epuizant,

insotit permanent de un atroce sentiment de culpabilitate\"







rar mi-a fost dat sa regasesc cu mai mare exactitate o idee geniala intr-un caz concret



ma declar impresionat



si ma incl(h)in

OLÉ !

Vegetarian? eu? ash!

imi place friptura domnule, friptura de porc, friptura de vita, chiar si friptura de agnus Dei tullit peccata...

stai ca m-am incurcat

dar zau ca-mi place carnea, carnea de pui, ouale

odata am gasit un ou ratacit, am vrut sa-l fac omleta dar cand sa-l sparg zvrrrr puiul din el s-a oprit nitel pe pervazul ferestrei, m-a salutat si s-a dus

ceea ce, cu voia dvs, fac si eu acum

cu stima
al dvs
Pinocchio Collodi

Te salut! (pe tine si pe ascultatorii nostri)

Anticipez o prea bruscă deschidere a orizonturilor Luminii.

Radiografia oricarei inițative scoate la iveală cu acuitate clipa evanescenței rațiunii sale de a fi.

O, voi, munți glorioși, unghiile voastre, așchii de cremene, lucrează pentru mine.

Salut.

Marcus Valerius Martialis (cunoscut sub numele de Martial), poet latin din Peninsula Iberica, a trait intre anii 38 (sau 41 dupa alte surse) si 102 (sau 104). Este cunoscut in principal pentru cele douăsprezece cărți de „Epigrame”, publicate la Roma între anii 86 și 103, în timpul împăraților Domitian, Nerva și Traian.

Persius, Juvenal, Martial / \"Satire si epigrame\", Editura pentru Literatura si Arta, 1967

(*)Epoca algidă a holerei = perioadă a acestei maladii în care bolnavul pare înghețat

Anni-Lorelei, Ela, multumiri de vizite si recitiri

imi cer uitare pentru intarziere

eu unul nu cred ca democratia (in sens occidental) este o solutie pentru aceasta tara

asa ca dialogul nostru pe aceasta tema e inutil

ne-om intalni cu bine pe alte taramuri

am luat in considerare