Poezie
Exodul cu morți
1 min lectură·
Mediu
Exodul cu morți
Pe acolo erau multe lucruri de fier:
sirene înfloreau în rezervoare
locomotive veneau ca balene trase la țărm
(bolborosindele grelele)
veneau în gările de la periferie
Acolo în jur erau, Doamne, la schele!
metale cenușii perforau noaptea,
rugineau ale naibii prin negru.
și morții se plimbau, ca-n duminici,
dând drumul la sirene
se strigau între ei, se treceau în catastife,
să plece, fir-ar să fie, să plece odată
cu locomotivele-balene
(fierbințile, arsele cu cărbuni)
să plece toți morții aceia
din orașele astructurale
mărginite de schele din oțel
înconjurate de tuburi lucioase
Să se cufunde în lapte
difuzii morți!
Să scotocească laptele (omogenul)
să caute, să iasă,
să țâșnească
din labirintul de fier
de la marginea astructuralelor orașe.
Și plecau – plecau toți morții,
huiduind plecau,
îmbulziți,
temporare excrescențe,
struguri cățărați pe locomotivele-balene,
vie ce se adapă la oțel erau morții,
vrejuri de fasole înăbușind bielele,
licheni ițiți pe vagoane erau,
fructe grele și bogate atârnate-n mineral,
asta erau morții!
afundându-se în
pâcla lactee,
cufundându-se adânc în alb
în ultimul alb
002.459
0