Sihastru în urbe

Sihastru în urbe

o să mă fotografiez.

mă machiez cu lumini pe obraji

pielea mi-o dau la schimb pe haine de abur

îmi pun cravata de fier încins

dezlănțui o haită de câini ce-mi curge lacrimi

din ochi

hmm – simt un miros ciudat:

din mâneca-mi dreaptă se ridică miasma

cămilelor mele terestre

am un frate. e dj.

își pregătește aparatul de fotografiat

își îndoaie genunchiul și se ghemuiește – e în căutarea

unui unghi sugestiv

“nu, nu, nu,” face el mărunt din buze, “deloc nu-i bine așa.”

se ridică

îmi aranjează cămașa din foaie de chihlimbar

mai dă câte-un enter pe PC

îmi netezește piepții și-mi așează un sac de oceane

sub tălpi.

“na, c-așa pari și tu mai înalt. încearcă să ai un aer mai majestuos, ce naiba. totul e o problemă de PR.”

nu mă pricep prea bine la ascultat sfaturi

mai ales că apele sărate de sub mine

mă năpădesc prin capilaritate

își croiesc drum printre oase

zici că-s cascade întoarse.

ape nebune!

nasc vâltori prin ficat și prin inimă

îmi cântă de dulce

cică i’ll be watching you pe note de police

așa-mi zice apa

i’ll be watching you.

“hai să mai încercăm o dată,”

șoptește fratele meu și-mi suflă cu mucegai verde

pe chip

primește un telefon și întreabă grăbit

“ei, ce zici, e bine cum arată acum?”

ăla zice că da

cică aș fi ce trebuie

frate-miu îmi face cu ochiul

și încearcă un unghi nou – se întinde pe covor și-o ia de-a bușilea

înapoi

până în jungla de la intrarea în wc.

“nu, nu, nu. tot nu-i bine.”

pe frate-miu ăsta mereu îl nemulțumește ceva

că d-aia și face remixuri.

se ridică, ia doi magneți și se apucă să-mi atragă

peștii de oțel ce mi se bălăcesc prin ochi

până ce mi-i lipește de iriși

ca pe niște abțibilduri.

“eh, peștii ăștia sunt un logo bun. știi că erau semnul creștinilor?”

așa pune el mereu întrebări

deși bine știe că n-am cum să răspund

mai dă un enter pe pc și iar se aude

i’ll be watching you, cu police – cică melodia asta a fost prima odă

închinată camerelor de supraveghere

i’ll be watching you

frate-miu încearcă un unghi nou dar îl împiedică miriștea ce iese din bufet

așa că se cațără pe el, se zgârie în crengi, se înțeapă în spini

doar-doar ar putea să surprindă unghiul perfect

“cică nicicum nu există libertatea alegerii. nici măcar în estetică,” comentează el

“cică totul e să găsești metafora ideală, să faci economie de mijloace și să ai un impresar bun.”

așa că ne chinuim mai departe:

el caută unghiul perfect

eu tot încerc să-mi netezesc pielea ca un aer

până ce frate-miu se prinde cu o mână de lustră

aspirând lumina siderală

balansându-se printre sistemele solare de sub tavan

gata-gata să se piardă în năvoadele constelațiilor

rătăcite de azi-noapte în camera noastră

“bă, o să ieșim dracului din casă, că aici nu găsesc soluția. noroc cu celularele astea,” zice el și ne repezim

în sfârșit

în spațiile libere și neconstrânse de pe străzi și bulevarde

pe sub felinare

printre șirurile de mașini

pe lângă vitrine

prin oraș, ce mai, pe unde nimic nu ne împiedică

să căutăm perfecta poziție reciprocă

așez catifele din ierburi umede de jur împrejur

acopăr asfaltul cu cirezi nesfârșite

expir mirosuri acrișoare de buruieni plouate la mijloc de august.

frate-miu face un trepied din macarale

închiriază elicoptere și angajează cerșetori care să se preumble

fără vreo treabă prin cadru

vorbește la mobil și se sfătuiește cu tovarășii lui

de vreo două-trei ori țipă la mine că nu-ș’ ce nu-i convine

după aia dă o cafea și mă plimbă prin tot orașul

în căutarea pozei perfecte, aia care cică ar conține

tot ce s-a spus și s-a scris

și nu iese nimic.

ne trântim pe iarbă la marginea parcului și tragem din aceeași țigară.

dintr-un canal, un aurolac și-a pus la i-pod

i’ll be watching you cu police

iar frate-miu pufnește în râs.

știe că n-am cum să-i înțeleg subtilitățile

așa că zbiară în celular la toți prietenii lui:

“ascultați, bă, bocănitul metroului! al naibii să fiu dacă nu e-n ritm

cu police! mai dă-le naibii de poze, zău, dă-le naibii.”