Vreau Doamne să mor până la moarte
Și să învii în ea de la-nceput,
Să cresc să văd zări roș-albastre
Să pot s-aleg un drum pierdut
Fac și desfac, înoadă și deznoadă,
Trăiesc și retrăiesc,
Rece și fără de apel al conștiinței trec
Purced departe în sfere ce mă Înjosesc
Ridic din colbul ce pe mine se așterne
O inima și o privesc putin și mă aplec,
Zăresc o poartă de scăpare
Pieziș răsar în cămpul vestejit de vânt
Coviltiri de duh lăsat să moară pe pământ
Aburi se-naltă în aerul ce fierbe ca o fiară
Frigul izbește-n oase vadit de toropeală
Un soare fără de puteri
Un cânt adânc al unei păsări răpitoare
Anunță un veșnic, trist apus de soare,
Un scrâșnet surd pălește-n taina nopții
și-un aspru vânt vestește apropierea morții
Pe-un drun ce curge șerpuit în
O pată pală de iubire mereu în mintea mea survine
Cu o necontenită îndârjire mereu o inimă-ți va tine
O limpede în veșnicie clară dragă amintire
Din nou, mereu, te simt curat și sfânt
O simplă
