Poezii

Vreau Doamne să mor până la moarte Și să învii în ea de la-nceput, Să cresc să văd zări roș-albastre Să pot s-aleg un drum pierdut Fac și desfac, înoadă și deznoadă, Trăiesc și retrăiesc,

Rece și fără de apel al conștiinței trec Purced departe în sfere ce mă Înjosesc Ridic din colbul ce pe mine se așterne O inima și o privesc putin și mă aplec, Zăresc o poartă de scăpare

Pieziș răsar în cămpul vestejit de vânt Coviltiri de duh lăsat să moară pe pământ Aburi se-naltă în aerul ce fierbe ca o fiară Frigul izbește-n oase vadit de toropeală Un soare fără de puteri

O pată pală de iubire mereu în mintea mea survine Cu o necontenită îndârjire mereu o inimă-ți va tine O limpede în veșnicie clară dragă amintire Din nou, mereu, te simt curat și sfânt O simplă

Un cânt adânc al unei păsări răpitoare Anunță un veșnic, trist apus de soare, Un scrâșnet surd pălește-n taina nopții și-un aspru vânt vestește apropierea morții Pe-un drun ce curge șerpuit în