Poezie

***

2 min lectură·3 iunie 2005

Mediu

Vreau Doamne să mor până la moarte

Și să învii în ea de la-nceput,

Să cresc să văd zări roș-albastre

Să pot s-aleg un drum pierdut

Fac și desfac, înoadă și deznoadă,

Trăiesc și retrăiesc, caută și nu găsesc,

De-o parte și de alta trec și se întreabă

Pentru ce Doamne fac eu și tot trudesc?

Hapsâni și binevoitori, oameni de pretutindeni

Scapă aici de El și-și caută o călăuză,

Străbat în grabă cele mari întinderi

Și dau uimiți peste o simplă muză

Și așa am fost si eu dar nu am să mai fiu

Căci am venit la măturat aici și acum o știu,

Mai sunt oameni a căror suflete sunt mari,

Mai sunt persoane cu dorințe tari

Vă spun eu, continuați voi să faceti bine

N-aveți frică că lui nu îi convine,

Căci pentru asta stau eu acum de veghe

Un om plin de păcate ce încă le mai culege

Un trecător obișnuit prin ale lumii

Dar care o menire are pentru suflete la unii,

Ai încercat din răsputeri să faci tu numai bine?

La căpătâiul tău voi sta de te vei duce mâine

Și în continuu-Þi voi spune:

\"Ia Doamne păcatele lui și dă-mi-le mie

Să pot să ard in Iad de bucurie\"

002.566

Scutariu Adrian-Ionut. “***.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/scutariu-adrian-ionut-0010362/poezie/125272/text

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.