Crucea zăcea căzută la pământ. Nimeni nu băga în seamă acest lucru. Toate păreau normale. Oamenii vorbeau între ei trecând nepăsători prin dreptul ei, de parcă acel lucru era invizibil ochilor
Suflet slab, înger căzut în dizgrație
Șoaptele-ți sunt moarte, neștiute, rămase
Așa pentru veșnicie. Cine ești?
Sau ce-ai fost… colț zămislit de stea, umbră amuțită,
Sunet
Suflet slab, înger căzut în dizgrație
Şoaptele-ți sunt moarte, neştiute, rămase
Aşa pentru veşnicie. Cine eşti?
Sau ce-ai fost… colț zămislit de stea, umbră
Zbor deasupra Munților, iar Munții nu mă zăresc,
Apele să le vântur, să uite malurile golașe.
Zbor deasupra Pădurilor, iar Pădurile nu mă recunosc
Ca fiind una cu ele, zbătându-se in vânturi
Mașina de scris zăcea aruncată într-un colț al camerei împreună cu hârtii mototolite ce se vroiau începutul unui roman rămas nescris poate pentru totdeauna.
Eroul nostru stătea pe scaun
Televiziunile , ziarele din toată lumea anunță cu o îngrijorare maximă: s-a născut de nu se știe unde un hoț de suflete !
Dacă-l vede cineva este rugat să anunțe poliția locală din statul
Crucea zăcea căzută la pământ. Nimeni nu băga în seamă acest lucru. Toate păreau normale. Oamenii vorbeau între ei trecând nepăsători prin dreptul ei, de parcă acel lucru era invizibil ochilor
Cântați pe câmpii, cântați voi, oameni viața
Uitați fără regrete ce ați devenit, vă veți regăsi
Veți vedea atunci față în față ce sunteți și ce-ați pierdut
Timpul redevine spațiu, moare, vă veți
Cei ce au urmat Calea au jurat să nu atingă
Până ce toată lumea nu va atinge,
Uitați-vă la surâsul celui care a atins,
Ce vedeți? Surâsul vostru?
Atunci e bine, înseamnă că ați atins!
