Poezii

Cei ce au urmat Calea au jurat să nu atingă Până ce toată lumea nu va atinge, Uitați-vă la surâsul celui care a atins, Ce vedeți? Surâsul vostru? Atunci e bine, înseamnă că ați atins!

Zbor deasupra Munților, iar Munții nu mă zăresc, Apele să le vântur, să uite malurile golașe. Zbor deasupra Pădurilor, iar Pădurile nu mă recunosc Ca fiind una cu ele, zbătându-se in vânturi

Cântați pe câmpii, cântați voi, oameni viața Uitați fără regrete ce ați devenit, vă veți regăsi Veți vedea atunci față în față ce sunteți și ce-ați pierdut Timpul redevine spațiu, moare, vă veți

Suflet slab, înger căzut în dizgrație Șoaptele-ți sunt moarte, neștiute, rămase Așa pentru veșnicie. Cine ești? Sau ce-ai fost… colț zămislit de stea, umbră amuțită, Sunet

Crucea zăcea căzută la pământ. Nimeni nu băga în seamă acest lucru. Toate păreau normale. Oamenii vorbeau între ei trecând nepăsători prin dreptul ei, de parcă acel lucru era invizibil ochilor

Suflet slab, înger căzut în dizgrație Şoaptele-ți sunt moarte, neştiute, rămase Aşa pentru veşnicie. Cine eşti? Sau ce-ai fost… colț zămislit de stea, umbră