Poezie
Freamat
1 min lectură·
Mediu
Suflet slab, înger căzut în dizgrație
Șoaptele-ți sunt moarte, neștiute, rămase
Așa pentru veșnicie. Cine ești?
Sau ce-ai fost… colț zămislit de stea, umbră amuțită,
Sunet neauzit. Moartea te acoperă, fără a ști ce te acoperă.
Tu, suflet al umanității, ești spectru, fără scop, fără neclintire
Te-ai dus, fără suspine, fără freamăt, am uitat de tine
Noi, nebunii…
Vei reveni, tu oare, sau ai găsit un loc mai bun unde te adapi ?
013.288
0
Așa pentru veșnicie. Cine ești?
Sau ce-ai fost…\"
\"Vei reveni, tu oare, sau ai gǎsit un loc mai bun unde te adapi?\"
(Nu)\"am uitat de tine...Noi nebunii...\"
Un \"Freamat\" m-a cuprins dupa lectura versurilor tale, am vazut un \"Suflet slab, înger cǎzut în dizgrație\"...
Bun-venit pe site!
Placut impresionata de acest \"Freamat\".