Poezie
Freamat
1 min lectură·
Mediu
Suflet slab, înger căzut în dizgrație
Şoaptele-ți sunt moarte, neştiute, rămase
Aşa pentru veşnicie. Cine eşti?
Sau ce-ai fost… colț zămislit de stea, umbră amuțită,
Sunet neauzit. Moartea te acoperă, fără a şti ce te acoperă.
Tu, suflet al umanității, eşti spectru, fără scop, fără neclintire
Te-ai dus, fără suspine, fără freamăt, am uitat de tine
Noi, nebunii…
Vei reveni, tu oare, sau ai găsit un loc mai bun unde te adapi
002178
0