Poezie
Suflet pustiu
1 min lectură·
Mediu
În banalitate par să mă complac
Respir normalitate.
De haina învechită a zilei mă dezbrac,
Nu-mi place să mă simt uzată.
Fărâme de scenarii mi se desfășoară-n cale,
Pe care drum să merg nu prea mai știu,
Pe-alocuri sufletul mi-l simt pustiu.
Intrigi, ipoteze, formalități...
Un punct de suspensie în balanță...
O imagine a mea,
Oglinda timpului mi se sparge în față.
Trecut, Prezent, Ieri, Azi
Eu cea de-atunci, eu cea de-acum
Cât de multe... nu vreau sa va mai spun.
002320
0