Poezie

Agonie

1 min lectură·26 noiembrie 2005

Mediu

Zbucium de gânduri suflate

Pe țărm, zdrobit ideal,

Bizar rol și țel,

Ajuns levant în inimi rănite.

Mistral de idei picurate

În Universul feeric,

Incestul trupului poetic,

Rămas doar glasul pământ.

Nevoie de hrană, de apă, de aparente,

Nevoie de bani, de nimicuri, de vid,

Să lupți pentru tine, hai luptă străine!

Căci viața-i ruină, iar tu ești doar gând.

Aș smulge cu ochii, cu mine,

Lanțul ce strânge nevoia de Tot,

Să pot să vă văd mântuiți pe voi Toți.

În propria-mi agonie mă scald,

Zbor cu aripi de lut,

Trestia și râul s-au înecat

Haos, genune…bizar rol jucat...

002.449

Scripcariu Elisabeta. “Agonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/scripcariu-elisabeta/poezie/152670/agonie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.