Poezii

Te-ncredințezi pe tine-n idealuri, Și te înrobești fără să vrei, Amare-ți sunt gândurile toate Căutând de zile, ani, veacuri, aceleași ruginite chei… Și te-nrobești fără să vrei În trupul

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Ziua copiilor din lumea toată Ziua când simt că sunt iubiți O zi din an este a voastră Trăiți-o și zâmbiți. Era un an

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Lume fără Nume: mă prinzi în vraja ta, Orbește te urmez, și câteodată nu aș vrea... O, Lume fără Nume, ce tare mă atragi, Și numai atunci când îmi place, de mine te dezbraci... Eu Lume fără

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Stoarsă de puteri și de vlagă, precum o lămâie pentru limonadă, Amestecată cu zahar și gheață...sunt numai bună de băut pe arșiță... Eram destul de verde, dar ce conteză...dacă ziua

SEScripcariu Elisabeta

0

0

În banalitate par să mă complac Respir normalitate. De haina învechită a zilei mă dezbrac, Nu-mi place să mă simt uzată. Fărâme de scenarii mi se desfășoară-n cale, Pe care drum

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Și-a început deja să ningă..., Capul e alb, la fel și barba ciungă. Doar lumânarea clipește în bătaia rece Într-o odaie unde e frig și ninge. De-o sticlă goală de pălincă se sprijină și îi

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Zbucium de gânduri suflate Pe țărm, zdrobit ideal, Bizar rol și țel, Ajuns levant în inimi rănite. Mistral de idei picurate În Universul feeric, Incestul trupului poetic, Rămas doar glasul

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Iarba catifelată și umedă A îmbrățișat albul chip, Întins într-o mare de verdeață Sub umbra gigantului nimb… O floare plutește spre Eden În urma-și presară parfumul, Pofta de viață și

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Gândurile-mi zboară, Nimic nu mai stă în loc, Timpul trece ca o umbră, Prin ochii mei de inorog. Și-cerc în fugă, s-ajung să văd, s-ajung să simt, cum nu mai sunt nimic… ci, cum am devenit

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Edenul e locul spre care aspirăm, Tu, eu și toți ce mai sperăm, Efemeri noi ne cunoaștem Raiul e altarul unde renaștem, Numai prin puritate și credință, Iubire și căință. Pornim în labirintul

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Miros de ceară, miros de pământ, Împrejmuit în flori, În suflet cu neșoptitul gând, Te-afunzi în lumea nevăzută, A umbrelor ce văd și doar ascultă. Pormin pe drumul cel din urmă, Lăsând o

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Singur, rămas fără de nimeni, Pe geamul aburit privește trist, El este mic, dar nu mai speră, Din tot ce a avut , are nimic… Copii țipă și se hârjonesc, Se joacă toți afară, Dar el e trist

SEScripcariu Elisabeta

0

0

Pulsează vals pe ritmul funebru Cu zarea-n pustiu Sub cerul cel negru Doi îngeri pierduți în prea târziu. E pactul final din Neant, Când îngerii plâng și cad, Puterile Pure se-mpart în Eden

SEScripcariu Elisabeta

0

0

În oglinda timpului pierdut chipul palid caută să se recunoască, În zadar însă căutarea-i pare, căci tot ce vede-i lut, o umbră tăioasă

SEScripcariu Elisabeta

0

1

În umbra zilelor pierdute, mă caut, Nu știu cine să fiu acum: Eu sau tu? Îmi pierd identitatea palidă,

SEScripcariu Elisabeta

0

2