Două puncte: și, de la capăt...

Am pus două puncte: după o înșiruire de gânduri, urmarea este un mister și pentru mine, zicala mult prea înțeleaptă ce spunea \"Punct, și de la capăt\", mi-am modificat-o conform stării de spirit actuale... De ce două puncte și nu trei, de ce nu doar acel punct de care știa mai toată lumea? din simplul motiv că astăzi mă simt urmată de două puncte... \"ceva de spus\", devenit din cîte am remarcat un refren al gândurilor mele, la fel ca și punctele de suspensie, mă caracterizează. Dintr-un amalgam de trăiri, vise și idei au ieșit la suprafață și s-au făcut remarcate aceste simboluri... Nu știu ce reprezintă, cum anume mă definesc, dar, se pare că oaza de inspirație apare din acest imbold de a încerca să mă fac auzită, după care las punctele să continue firul... Astăzi,am realizat ceea ce subconștientul meu știa de mult: mă scald în apele învolburate ale cuvântului, zbor pe aripile ideilor și am rădăcini adânc înfipte în pământul sufletului...