Schmidt Fernando

Tremur sub zodii de semn de-ntrebare Si mai cant si mai sper sa mai fiu inocent, Paralele descrise intre valuri si soare Spre sufletul meu,un etern pergament. Cand din norii de puf,parfum

Pe un vârf pustiu de grui Neclintit ca o mustrare, Eșafodul orișicui E căzut în nemișcare. Din văzduhul cenușiu Picură pustietatea, Cântec jalnic,cenușiu, Invocând singurătatea. Printre

Vino la mine prin demn zodiac, Desfă-te ca floarea de crin în amor, Ocupă un spațiu între mine și veac Și cântă un cântec de jale și dor. Parfumul preasfintei de taină dureri Ma taie ca plugul

Toamna iar e pregătită Să sosească printre noi, Cu tristețea unei ploi Și pădurea desfrunzita. Viile sunt încărcate Cu ciorchini bogați în must; Bob cu bob am să îi gust Ca în vremuri

Anevoios mă simt--pragmatic-- O umbră într-un vechi castel Și te aștept plângând sălbatic Ca un cretin...ca un tembel... Când tac vorbesc și-apoi nu tac Și umplu golul dintre noi Stând

Mă-ndrept către-o genune-naripată-n primăveri, M-apropii foarte-ncet...privesc în urmă și suspin: \"De ce nu-i nimeni să mă-ntâmpine în ceruri?\" Dar mă gândesc cu silă la sceptrul de

Stelele sunt ferestre deschise pe cer prin care se văd luminile Paradisului.