Poezie
Eu sunt toamna mea
Schmidt Fernando
1 min lectură·
Mediu
Toamna iar e pregătită
Să sosească printre noi,
Cu tristețea unei ploi
Și pădurea desfrunzita.
Viile sunt încărcate
Cu ciorchini bogați în must;
Bob cu bob am să îi gust
Ca în vremuri neuitate.
Totu-i trist și monoton.
Peste chipuri de țărani
Riduri vechi de ani și ani
Au aspect de abandon.
Într-o ordine perplexă
Vine toamna cu-ntristare
Peste câmp,peste ogoare,
Peste curte și anexă.
Eu mă tângui întristat
Că mai trece înc-un an
Și îmbătrânesc în van
Ca o uliță de sat.
Vraja nopților albastre
Licuricii să-și aprindă;
Printre ramuri se perindă
Câte-o pasăre măiastra.
Numai eu,inadecvat,
Să îngălbenesc tacit,
Fără veste am răcit,
Cu durere pic la pat.
Unde esti,natură mamă?
Vreau să vii să mă consulți,
Dorul tandru să-l asculți
Că am mâinile de toamnă.
A-nceput să-mi pice frunza
Lângă patul dezgolit,
Și cu degete de schit
Intonez în șopot muza.
Dar mai e un pic de tot
Până toamna va pleca,
Iernii locu-i va ceda
Și voi fi un țurțur mort.
24-09-2000
001.261
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Schmidt Fernando
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Schmidt Fernando. “Eu sunt toamna mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/schmidt-fernando/poezie/214677/eu-sunt-toamna-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.