Sunt eu de vină că atât de crudă
Mă pârjolești cu ochii ăștia mari?
Că zâmbetul tău dulce mă asudă,
În calea mea adesea când apari?
Sunt eu de vină că mereu la tine
Aleargă gândul, dorul meu
Iubirea e un premiu meritat
Un semn dorit al prețuirii tale,
E focul viu, ce-n viață, ne-ncetat
Eu ți-l aprind cu grijă-n orice cale.
Atâta timp cât tu vei dovedi
Că n-am greșit când te-am
E iar curat și luminos pământul,
Covorul alb s-a întărit pe uliți;
Lucesc la streșini ascuțite suliți,
Pe sub ferestre suflă, rece, vântul.
Din hornuri plumburii și lungi coloane
S-avântă-n
S-au scurs prin vreme fluvii de destine
Iar eu ades analizez trecutul:
Mă zbat să descifrez nepriceputul,
Să înțeleg ce rol în viață-mi vine
Prezentul lumii, oare e sub scutul
Seninătății
Bătrânul Timp cu viața-n pipă,
Ne-ncepe și ne-oprește mersul,
Dar suntem dumnezei, de-o clipă,
Încăierați cu Universul...
Mărunți, dar toți cu stele-n inimi,
La toate le găsim un
Totul curge, totul trece;
Totul merge ca o roată:
Viața lumii se petrece;
Tu exiști numai o dată.
Mii și mii de generații
(Cum pricepem azi din știință)
S-au contras din timp și spații
Chiar
Micuță zână din poveste
De Rai trimisă-n casa mea,
Gurița dulce când zâmbește
De soare-mi umple inima...
Iar zilele-s așa frumoase
Când ochișorii dragi îi văd:
Þi-ascult cuvintele
CE-I SUFLETUL?
Tot circula prin oameni o-ntrebare
Fără răspuns cu unanim acord;
Ce-i sufletul în lumea asta, oare,
Þinut în viață prin bătăi de cord?...
Era în Energiile Primare
Și-a
