Poezie
TOTUL CURGE
1 min lectură·
Mediu
Totul curge, totul trece;
Totul merge ca o roată:
Viața lumii se petrece;
Tu exiști numai o dată.
Mii și mii de generații
(Cum pricepem azi din știință)
S-au contras din timp și spații
Chiar în propria ta ființă.
Dacă rândui străbunicii
Straturi ca de cărămidă
Printre mândre edificii
Tu ești vârf de piramidă -
Deci pe Terra astăzi mică
Printre toți și printre toate
De nimic să nu știi frică
Că ești Uriaș, nepoate!
În curând vei fii tu tată
Și bunic, cum curge viața,
Iar construcția se gată
Când lumina și-a rupt ața.
Xxx
Timpul tot grăbește pasul:
La bunic îi scade glasul
Viața și-a întors compasul;
Uriașul...și-a șters nasul.
013396
0
E bine ca sunt oameni care mai scriu inca pe intelesul tuturor fara ca sa isi piarda esenta sau sa se banalizeze.
Multi cauta formule savante.
Adevarul e uneori mult mai simplu.