toamnă și umezeală

da...a venit.... și nu că mă simt ca un greier care a cântat toată vara dar, e atât de frig; și nu e un frig din acela care îmi place, așa cum îmi place frigul de iarnă, gerul acela care îți pătrunde până în măduva oaselor, care îți vestește sigur dacă mai traiești sau nu, e un frig care mă deprimă. Umezeala face ca sinusurile mele să o ia razna și să simtă un miros de mucegai. Văd oamenii cum își rdică gulerul de la haine și îl aduc peste urechi, încercând să se mai adăpostească un pic. Ochii mi se roșesc de fiecare dată când ies afară și mi se umezesc... nu, nu sunt lacrimi, e doar condens; e atâta umezeală, că parcă și sufletul îmi e ud. Zâmbesc sarcastic; parcă simt că nu va ține mult toamna asta. Mi se pare că va veni mult mai repede iarna... poate că așa vreau. Mi-e frig... îmi ridic gulerul de la pijama.... mă zburlesc... parcă aș fi o curcă plouată. Mi-e din ce în ce mai frig... și nu e un frig din acela care îmi place!