Bache ținea la Avzonia ca la ochii din cap. E drept că Avzonia era și frumoasă dată dracului. Pe toată valea Telegii de la Râpa Iepurelui până în Doftăneț, nu cred să fi fost cal mai frumos. Poate
In fiecare frunză eu găsesc,
Cu botul rece al ciutei, pe cărare,
Urzeala din covorul românesc
Ce-si laudă culorile la soare.
E-o laudă a semnului nescris,
În brumăriul mărului domnesc
Ce pare
Tovarășul Croitoru, secretarul de partid al sectorului, face o vizită pe platforma fabricii pentru a vedea cum se introduce în fabricație calculatorul. Institutul, în mare, e prezent pe platformă
Ușa se deschise și doamna Rugină, alintată în laborator cu apelativul madam Oxid, intră răvășită de pe culoar strigând:
-Vineee!
Ne repezirăm cu toții la locurile noastre înțepenind în picioare
Aveți o sarcină grea...
-Aveți o sarcină grea, dar în același timp frumoasă, zise colonelul Marin râgâind ușor și continuă politicos,
-Scuzați, am mâncat niște pește, după care continuă în
Și m-am întors la tatăl meu păstorul
Ca să mai sorb un dram de-nțelepciune
Căci prea devreme m-am zvârlit în lume
Și prea-ndrăzneț și ‘nalt imi fuse zborul
Din stâncile mândriei prinse-n ceață,
Azi noapte a venit stăpâna
Și stele i-am mâncat din poală,
Ea, dezmierdându-mă cu mâna,
Eu m-am trezit ca dintr-o boală
Și fără să îmi cunosc vina
În față-i am îngenunchiat
Un semn doar mi-a
Datorii reciproce
În clipa în care te-am cunoscut
Am distrus toate măsurile și cântarele,
Deci gesturile, gândurile, faptele
Nu mai pot fi măsurate și nici drămuite.
Ce fericire lăuntrică să
N-ai vrea să ne culcăm pe sub țărînă
Ca șerpii adormiți de prima brumă
Și patimi vinovate și ghidușe
Să înfrățească iarba cu brândușe?
Deasupră-ne să ardă-n focuri stranii
Poteca foșnitoarelor
