Merg pe stradă și observ cum oamenii din ziua de azi își înnoadă brațele de vise, cum semafoarele scuipă e-mailuri si felicitări de la tine iar podul
palmelor noastre desenează cu atenție un șotron
Mă întreb dacă îți vei ține pomeții lipiți de palmele altor pereți ce așteaptă cu ochii mari și goi,iarna unde toată lumea va face bulgări din părul tău și nimic nu e mai trist decât însăși liniștea
Cearșaful genelor tale acoperă toată
toamna umerilor mei încălzind tâmplele zilelor când degetele noastre au dansat lent pe o bucățică de lună.
Stelele și-au scuturat visele în
părul tău bălai
Merg aievea, mă gândesc
Oare ce-mi rezerva viața?
Dar voi știi să ocolesc
Drumul prost de mi se arată.
Și privesc sfioasă-n spate
Mii de cochilii de inimi
Goale, rupte, sfărâmate
Toate au
Soarele, briza și cerul...
Și surâsul tău vestit
Doar cu ele merg aievea
Pe al mării veșnic mit.
Cu singurătate-n tălpi
Și-al meu trupu-mi părăsit
Pășesc greu și amorțit
Pe nisipul ars de
Numai eu, marea și cerul
Numai ele-mi sunt acum
Fără tine merg aievea
Pe al vieții vesnic drum.
Dar prezentă-mi ești mereu
Și in vis și-n realitate
Că te am mereu în gând
Și acum
