Suburbii

Cearșaful genelor tale acoperă toată toamna umerilor mei încălzind tâmplele zilelor când degetele noastre au dansat lent pe o bucățică de lună. Stelele și-au scuturat visele în părul tău bălai și inima ți-ai ținut-o strâns lipită de buze trimițându-mi bezele și fâșii înguste din tine lăsând pupila spatelui să se încordeze ritmat prin respirația unghiilor tale care atârnă ca niște ciorchini de struguri în linii drepte pe toți porii coastelor mele. Ți-am cusut pașii într-un goblen fără de capăt și am izbit coapsele în toate stâncile astea de trup lăsând palmele să aburească lenjeria unde ți-ai clătit albastrul ochilor în norii obrajilor mei împăturind mii de buze pereche.